Taaare bine

Unul din marile avantaje ale unei pauze majore de blogging este ca se asterne praful si uitarea peste http-ul din dotare, ceea ce face ca, o data reluate elucubratiile personale, sa te poti bucura de o tihna confortabila, data de lipsa combatantilor de care internetul e plin ochi. Pe mine ma bucura nespus treaba asta, pentru ca ultimul an mi-a facut vorba mai raspicata si fitilul mai scurt, m-a ajutat sa filtrez si sa decantez mai cu atentie, dar, inainte de orice, sa nu-mi ascund parerile, of-urile, intrebarile, nemultumirile. Caci altfel sunt in pericol sa ma ia valul si, pentru o proaspata mamica in Romania, valul asta te poate duce dincolo de ratiune si cumpatare. Spre a da antibiotic la o banala raceala, spre a da ceai noaptea sa-l dezveti sa ceara de mancare, spre a-i pune caciulita in august ca pica omizi din copaci si cine stie spre ce alte aberatii. Desigur, asta numai daca-i bagi in seama pe pareristii care nu se vor sfii sa se bage-n sufletul tau cand ti-e lumea mai draga sau cand esti mai vulnerabila si nedormita.

Un alt avantaj este ca pot scrie ce vreau si ce cred, fara sa-mi pun in cap .ro-ul mamicesc pentru cine stie ce exprimari mai putin elaborate sau opinii nepopulare. Inseamna ca-mi pot aminti, peste ani, de mine ca mama, fara distorsionari si cenzuri interne inutile. Ca pot spune lucrurilor pe nume. Si asta iar e tare bine. Pentru ca fac rost de libertatea de a scrie ceea ce nu am libertatea de a spune fara a ma trezi la zidul rusinii pentru ceea ce cred firesc si frumos, dar care contrazice majoritatea cutumelor de parenting de la noi. Aberante, dupa mine. De care nu-mi pasa, dar care ma urmaresc. Mai putin aici, ceea ce iarasi e taaare bine :)