spiridus de bucuresti

Taaare bine

2012-01-10T14:13:00.000+02:00

Unul din marile avantaje ale unei pauze majore de blogging este ca se asterne praful si uitarea peste http-ul din dotare, ceea ce face ca, o data reluate elucubratiile personale, sa te poti bucura de o tihna confortabila, data de lipsa combatantilor de care internetul e plin ochi. Pe mine ma bucura nespus treaba asta, pentru ca ultimul an mi-a facut vorba mai raspicata si fitilul mai scurt, m-a ajutat sa filtrez si sa decantez mai cu atentie, dar, inainte de orice, sa nu-mi ascund parerile, of-urile, intrebarile, nemultumirile. Caci altfel sunt in pericol sa ma ia valul si, pentru o proaspata mamica in Romania, valul asta te poate duce dincolo de ratiune si cumpatare. Spre a da antibiotic la o banala raceala, spre a da ceai noaptea sa-l dezveti sa ceara de mancare, spre a-i pune caciulita in august ca pica omizi din copaci si cine stie spre ce alte aberatii. Desigur, asta numai daca-i bagi in seama pe pareristii care nu se vor sfii sa se bage-n sufletul tau cand ti-e lumea mai draga sau cand esti mai vulnerabila si nedormita.

Un alt avantaj este ca pot scrie ce vreau si ce cred, fara sa-mi pun in cap .ro-ul mamicesc pentru cine stie ce exprimari mai putin elaborate sau opinii nepopulare. Inseamna ca-mi pot aminti, peste ani, de mine ca mama, fara distorsionari si cenzuri interne inutile. Ca pot spune lucrurilor pe nume. Si asta iar e tare bine. Pentru ca fac rost de libertatea de a scrie ceea ce nu am libertatea de a spune fara a ma trezi la zidul rusinii pentru ceea ce cred firesc si frumos, dar care contrazice majoritatea cutumelor de parenting de la noi. Aberante, dupa mine. De care nu-mi pasa, dar care ma urmaresc. Mai putin aici, ceea ce iarasi e taaare bine :)

Rasfat sanatos, sau cum am ajuns sa-mi placa bio

2011-12-31T14:00:00.000+02:00

Cand am ramas insarcinata, am devenit mai atenta. Mancam aceleasi prostii ca inainte, tot pe fuga, dar incepusem incet-incet sa ma preocup de mogaldeata mica din burtica si din cand in cand sa-mi pun intrebari. Tot dadeam gata cate o ciocolata pe zi, dar uneori o salata in loc de sandwich, mai o supa in loc de semipreparate, intrand incet-incet intr-un anotimp mai temperat. Imi amintesc perfect cum cautam un ulei de corp cat mai sanatos, curat de ingredienti cu denumiri dubioase, simplu si hranitor, prin luna a treia, intr-un supermarket. N-am gasit ceva satisfacator si am dat-o pe ulei de migdale simplu. Demential de bun, ademenitor, rasfat total.

Apoi, dupa nastere, mi s-au uscat mainile rau de tot, de la spalat pe maini de 40 de ori pe zi si lipsa disciplinei de a le da cu crema, ulei, orice. Cand s-au inrosit si-au inceput sa se cojeasca si sa ma usture de parca spalasem rufe in zapada in varf de munte, mi-am dat seama ca e groasa si trebuie intreprins ceva. Piciul ma adulmeca si imi lingea mainile sau fata, ceea ce a scos din circuit 80% din cremele pe care le aveam prin casa.

A fost un rasfat incredibil! Nici pe departe atat de scump pe cat imi imaginam, sau pe cat de bine se simtea! Dincolo de toate argumentele pentru o viata sanatoasa, fair trade si respect pentru natura, unturile de corp si cremele pe care le folosesc de vreo jumatate de an incoace sunt absolut minunate in sine. Au o textura care imi da fiori de placere cand le intind pe piele, hidrateaza de-adevaratelea, miros de-mi vine sa le mananc si stiu sigur ca nu-i fac rau piticului care ma miroase, linge, musca, pisca oricand simte nevoia sa-mi arate ca i-s draga :) Culmea culmilor, cu astea nu uit sa ma dau, pentru ca sunt mult prea placute ca sa nu-mi rup cinci minute inainte de culcare, oricat de obosita as fi. Din punct de vedere practic si economic, costa la fel ca celelalte insa tin mai mult si (v-am mai spus?) sunt o revelatie si o explozie senzoriala in sine. Pe mine m-au cucerit definitiv.

Apoi, incet-incet, am schimbat detergentii (de haine, vase, podele), cremele de fata, balsamul de buze, sapunul, gelul de dus si odorizantul de camera. A fost mai simplu decat credeam, cu cateva clickuri in locul meu preferat de pierzanie online, unde gasesc ce nici nu-mi imaginam ca vreau sa caut, Biobunatati. A se consuma impreuna cu fratele sau mai mic, blogul Oliviei despre viata sanatoasa, cu review-uri pertinente si info detaliate, echilibrate, documentate.

Incep 2012 imbracata din cap pana-n picioare cu ulei vanilat, mirosind ca o prajiturica pufoasa si plina de optimism si voie buna. Alint total, ce sa mai zic?!

Ce-am facut asadar in 2011?

2011-12-20T16:04:00.000+02:00

Am intalnit oameni noi, proaspeti, frumosi, generosi. Am invatat multe de la ei si m-am imbogatit ascultandu-i.

Am descoperit langa mine, nestiute, business-uri autentice, solide, create din pasiune si extrem de profesioniste, 100% romanesti. Sustinute de oameni puternici si luminosi. M-au cucerit pentru totdeauna.

Am stat afara, la soare, prin parcuri, pe iarba, mai mult decat cumulat in toti anii de cand am terminat facultatea. Sau liceul. Mai mult, oricum. Am ascultat greierii si pasarelele.
Zic de bine :)

Am citit mult, am invatat multe, am schimbat obiceiuri proaste si atitudini care nu faceau bine nimanui. M-am mai linistit. Am decis ca in multe situatii nu conteaza cine are dreptate si cine a gresit. Conteaza cum mergem mai departe, amandoi cu fruntea sus si lectiile de viata invatate. M-am mai impacat eu cu mine. Am zambit muult mai mult si-am invatat sa pretuiesc altfel timpul care pana acum imi scapa printre degete. Acum a ramas mai putin, mai pretios, mai bine valorificat.

M-am jucat pana la epuizare si am dansat, mai ales in zilele cand de la prima ora eram extenuata. Am cantat (fals, desigur) in fata singurului meu sustinator care ma privea fascinat, zambind cu gura pana la urechi. Pentru ca e atat de simplu sa fii fericit din tot sufletelul de 8-9 luni - pacat ca uitam asta mai tarziu. Am constatat ca solutiile usoare nu sunt tocmai sanatoase, in niciun domeniu, si m-am mirat de cata disciplina iti trebuie ca sa faci ce e corect si just, in fiecare zi. Sa te pui contra curentului consuma mai multa rabdare si forta interioara, dar te imbogateste pe masura. Pe masura sufletului pus la bataie ;)

Am simplificat. M-am deconectat de prin multe locuri de pierzanie virtuala, m-am dezabonat de la newsletteruri inutile, am renuntat la stiri, am redus drastic numarul de feed-uri din reader, am selectat cu atentie locurile unde vreau sa-mi petrec vremea online. Am inchis televizorul. M-am uitat la filme: putine si bune, savurate mai pe indelete.

Mi-a fost tare bine in 2011 si mi-a fost si tare greu.

De ce si de ce nu

2011-12-10T19:57:00.001+02:00

Nenumarate au fost, de-a lungul timpului, motivele pentru care m-am tot intors pe blog, dupa tot atatea plecari si renuntari. Diferite, la randul lor, crampeiele din mine care au razbatut printre cuvinte, aruncandu-se incomplete printre taste, poze, atitudini.

Acum e diferit, ca de atatea ori pana acum, dar intr-o mai mare masura. M-am tot jucat cu ideea unui inceput proaspat, al celei de acum, atat de diferita de cea din 2009, 2007 sau de dinainte. Sa nu-mi amestec inutil senzatiile, povestile, explicatiile si nadufurile, printre linkurile prafuite de pe aici. Sa-mi explodez noutatile intr-un locsor mai potrivit celei de acum, asortat mai deplin noilor nelinisti, victorii, incapatanari. Nimic mai simplu: doua-trei clickuri, cateva customizari absolut necesare, si gata: o noua voce, fara trecut, fara povesti invechite, fara arhive si dari de seama. Totodata, fara senzatia aceea greu de descris, de intoarcere intr-un familiar care ti-a ramas mic, de dragul de a revedea fragmente de tine, de a-ti imagina viitoruri posibile si dileme improbabile. De a te salva, peste timp, cu toate cele simtite, traite, prescurtate din viata reala si cronicate in online. Superficial, stiu...

Aceleasi cuvinte se insira acum, amestecate, intr-un alt colaj, cu atat de diferite intelesuri. Alte povesti, aceeasi eu, sau poate alta.
Om vedea...

Vreme trece, vreme vine...

2011-11-10T14:07:00.003+02:00

Ultimul an a schimbat totul. Dramatic, dar in mod fericit. N-a ramas nicio caramida la locul ei, nicio convingere neclatinata, nicio emotie neinceputa. Centrul de greutate al universului s-a mutat desi nu eram pregatiti pentru asta (nici eu, nici universul, cum se va demonstra), timpul s-a dilatat si spatiul, mai ales cel dintre neuronii cei mai siguri pe job-ul lor, s-a restructurat in mod imprevizibil.

M-am schimbat dincolo de orice previziune si preconceptie pe care cea de dinainte o avea despre ideea de a avea copii. Pentru ca inainte era doar o idee, fara aplicatii practice imediate, intrucat cei din jurul meu fie nu aveau, fie nu mutau discutiile si preocuparile comune in sfera celor mici. Acum e realitatea zbuciumata de zi cu zi si nu e deloc asa cum vezi in filme. Nu e cel mai frumos lucru care mi s-a intamplat (blasfemie, stiu!), dar e cel mai greu. Nu ma asteptam la asta. Toti prostii au copii, cum sa fie greu?

Later edit: nu ma refer, desigur, la cat de greu este sa educi frumos un copil, sa-l inveti despre toate minunatiile din jur si sa-l lasi sa exploreze in deplina libertate. E al naibii de greu sa-l cresti pur si simplu. Sa te trezesti de 5-6-8 ori pe noapte si sa mai functionezi dupa cateva luni de astfel de nopti. Sa te joci cu el pana la epuizare (a ta). Sa-l tii in brate si sa-l alinti din tot sufletul cand te dor toate incheieturile de nu poti respira.

Redeschidem

2011-10-01T06:18:00.000+03:00

De dor. Dor de mine, cea de atunci, cea care nu mai sunt si nu mai pot fi. Dor de toate cele simtite si savurate in plete, sub degete, printre zambete. Dor sa-mi spun povestea si continuarea, sa-mi intorc sufletul pe toate partile si sa-l rastorn printre taste. Dor...

Lovely discovery

2010-03-11T14:19:00.000+02:00

Mai multa inspiratie la: THXTHXTHX

Dear Reason,
Thank you for escaping my understanding every now and then. It keeps me wonderfully alert.
Well done!
Andreea xoxo

Cosily tucked inside

2010-01-28T12:06:00.000+02:00

Photo by handylittleme

No time

2009-12-08T10:15:00.003+02:00

No time to put life on hold any more. Hard learnt lesson, completely earned & uploaded. Beautifully bruised in the process, making it even more boldly worthwhile. No time left for somedays' frustrations cozily tucked up under missed deadlines with the self. No delayed, postponed or canceled follies. No rose-tinted sunglasses for the light within. No need to fuss. No more, not any more.

Pentru ca.

2009-09-30T05:34:00.003+03:00

Pentru ca imi place sa adorm pe canapea, seara de seara, pentru ca imi place cum ma certi bosumflat si ma boscorodesti impachetandu-ma usor, pentru transport pana in dormitor. Pentru ca ma zgaltai cat sa inteleg ca nu sunt in pat, insa destul de usor cat sa nu ma trezesc pana acolo. Pentru ca promit mereu ca nu mai fac, desi niciunul n-am putea lua asta in serios. Pentru ca imi doresc sa fac asta si la 80 de ani.

Sambata ma marit. Pentru ca.

Let's misbehave

2009-08-09T23:51:00.001+03:00

U2

2009-07-25T22:57:00.002+03:00

Speechless & unique. Mai multe imagini aici.

Working Girl's Chronicles: First days in the office

2009-07-10T21:25:00.000+03:00

Prima experienta legata de serviciu a fost una traumatizanta. Eram in anul 4 de facultate si m-am inscris intr-un proiect studentesc care se finaliza cu internship-uri de 2 saptamani in cateva firme dintre cele ravnite de studenti (fericiti cei simpli...) si cu cele mai solide employer brand pe atunci. Mi-am facut CV-ul in asa fel incat nu putea fi ratacit sau confundat (cine ar fi putut, honestly, ignora un creier verde, decupat, A3, cu infos grupate pe verso, in formatii neuronale) si m-am trezit printre fericitii castigatori ai unui drive-test existential intr-o celebra agentie de PR.

Impresiile au fost dintre cele mai vibrante: aterizasem intr-un univers paralel, office chic, cu fete scoase din cutie si idei raspicate si fara urma de sovaiala. Am incheiat prima zi in bratele cuiva, epuizata, plangand, cu universul naiv desirat la picioare. In loc de concepte si proiecte incitante, de opinii cu wow factor included, cel mai adesea discutia se pierdea, previzibil, in barfe marunte, detaliate, rautacioase pana la cer, despre alte fete ca scoase din cutie. In loc sa invat, ajungeam sa-mi iau campii. E si asta o lectie. Dulcea ratacire a durat putin. M-am trezit brusc, ca multi altii, cu task-uri care ma depaseau, de care cate unul sau altul platiti de-adevaratelea sa le faca nu avusesera timp, liste nesfarsite de jurnalisti si event gifts de asamblat, cu precizia unui robotel dintr-un sweatshop chinezesc. Zilele au trecut greu, fiecare minut incarcat de dorinta sincera de a lasa toata falsitatea in urma, orele s-au dus, una dupa alta, in salturi inovative si flick-flackuri imaginare stiind ca tot efortul va fi, glorios, in van.

Un lucru insa, din cele invatate, mi-a prins bine si m-a scos la liman de multe ori, fara nicio legatura cu contextul initial: "poti spune orice, absolut orice, oricui, atata vreme cat stii cum s-o faci, ca sa obtii ce vrei". Ingrozitoare in acele vremuri marcate de un idealism feroce, ironic picurand in urechi cateva zile mai tarziu cand aflam ca nu vor angaja pe niciunul dintre noi, dulce refren evocat mai tarziu, la ore tarzii de disperare si cearta crunta cu tastatura pe texte care nu voiau sa se dea pe brazda. Vorbe cum nu se poate mai adevarate, din pacate...

Convalescenta

2009-07-02T05:31:00.006+03:00

Dintre speciile pe cale de disparitie bune de tratat la Teleenciclopedia sa ne oprim astazi la convalescenta. Un obicei pierdut, de a-ti ingadui (la ordinele medicului de cele mai multe ori) o perioada de recuperare, respiro si odihna in vederea insanatosirii. Cand a disparut asta si cum de cu totii ne revenim asa usor din orice, de cand a devenit anormal sa stai acasa pentru ca ai guturai?

Nu se mai poarta acum convalescenta decat daca chiar nu poate fi impiedicata, in goana nebuna dupa... (oare dupa ce?) care ne duce la birou cu febra 38 jumate, topaind intr-un picior pe scari cu "doar o luxatie" si pumnul de antibiotice pe birou, langa tastatura. Unde au disparut oare zilele acelea molatice, de zacut in pat intr-o dulce stare de plutire fara griji, fara birou, fara e-mailuri controlate obsesiv-compulsiv o data la un sfert de ora? Zile in care telefonul nu suna, cand te baricadezi in pat cu o carte buna (2, 3...) si n-ai nicio problema sa mai atipesti printre pagini, zile cand te ridici de acolo doar ca sa faci un ceai cu lamaie si miere...

Remember how it feels?

Sursa foto

Cel mai simpatic titlu

2009-07-01T19:41:00.001+03:00

Din presa de azi: Patriciu sapa dupa potcoave de caluti de mare :) Sooo cute!

Working Girl's Chronicles: Aplicatii si aplicanti

2009-06-25T13:39:00.007+03:00

Episodul curent (cele anterioare aici si aici) e cumva intre mine si psihologul meu imaginar, motiv de batut campii pe blog, ca de aia exista, despre traumatizantul proces de recrutare pe timp de criza, cand nu e usor nici sa fii pe partea cealalta a baricadei, aka in pozitia privilegiata de a face angajari. Doua sunt tematicile principale de vorbit singura-n noapte si datatoare de intrebari retorice:

(1) Fotografia din cv: bineinteles ca ma asteptam sa ma amuz copios, sunt notorii exemplele de poze gen hi5 singura la mare, la soare... Overall, m-am trezit cu o profunda tristete existentiala. Nu zice nimeni sa ai poze profesioniste, desi pretul aparatelor digitale a ajuns spre 100 eur pentru unul decent, iar 90% din telefoane pot scoate o poza rezonabila daca chiar vrei, asa ca de ce sa pui pe cv poze neclare, poze in care in prim plan e o imprimanta, poze in care se vad pixelii mai mari si mai clari decat ochii tai, poze in care abia intr-un colt se desluseste o silueta umana? Care o fi scopul acestei poze? Poate ca nenorocitul aflat fata-n fata cu sute de cv-uri sa aiba un reper vizual sa se descurce si sa coreleze noianul de info despre locuri de munca, calificari si potential cu mutra corespunzatoare?? Si atunci, de ce imi pui si fatza ta in fundal cand in prim plan e o imprimanta? De ce nu lasi numai imprimanta, daca asta te reprezinta, sigur imi amintesc mai usor... (insider tip: desi un ghiveci simpatic ar fi mai memorabil ;) Iar daca tot iti vad fata, de ce iti pui ochelari de soare cat jumate din ea? Pentru ca ai? Pentru ca sunt indispensabili mediului profesional, pentru ca adauga expresivitate si stil? Sau de ce te uiti la mine de parca m-ai lua la bataie? Inteleg, e greu cand te urmaresc paparazzi, dar chiar o fi prima si ultima poza de pe pamant, singura?? De ce pui poze full body, daca aplici la un job cu oarecare valente intelectuale - ar trebui sa-mi pese ca arati beton, cand spun acolo in anuntul meu nivel de cariera 3-5 ani si nu ma refer la modelling? Apropos de asta, o observatie subiectiva: baietii au poze mult mai putin penale decat fetele si, din socotelile mele suspuse greselii, un procent mai mare cred ca merita efortul sa-si puna una pe cv.

(2) Adresa de contact: inteleg ca s-au epuizat cele nume.prenume sau invers si tii sa-ti evidentiezi personalitatea si inventivitatea, insa chestii gen pisoias sforaici, sleepwalker22, shut_up3,14, skywalker1969 si alte alea oare or suna bine in tastele angajatorului? Nu zic nu, putina flexibilitate n-a stricat nimanui, chiar eu am aplicat cu adresa de spiridus la diverse joburi, astfel ca am inceput interviul pe o nota optimista gen "buna, spiridusule!" dar pentru toti ursuletii, neintelesele si obiwankenobi din online - pls gasiti-va si unele mai rezervate, e atat de usor sa-ti faci automatic forwarding de pe o adresa pe alta...

(3) Relevanta: sunt perfect de acord ca nu stii niciodata de unde sare iepurele si, statistic vorbind, legea numerelor mari spune ca vor creste sansele de succes atunci cand urmaresti o suta de mii de piste si aplici la triliarde de joburi decat daca iti pariezi pe unul singur. Big news: daca nu esti entry-level, sansele sunt sa se aplice plicticosenia aia de rationament pentru fraieri care au citit la scoala despre pozitionare si segmentare si care zice ca unei nevoi specifice, nisate, ii raspunzi cu oferta fix pe nisa aia nu pe alta, in parametrii respectivi. Nu pot decat sa ghicesc ca toti cei care au dat, ca si mine, un anunt ff specializat, vor sterge cu maxim zel toate aplicatiile din partea actorilor care se cred ingineri, agentilor de vanzari care se cred PR-isti, asistentelor, centralistelor si call center operators care se cred manageri, accountilor care se cred tehnici si tehnicienilor care se cred copywriteri.

Cam astea ar fi frustrarile de azi si din ultima luna... bear with me, se intrevede luminita de la capatul tunelului...

Ssssht! Universul conspira, sa nu-l tulburam...

2009-06-12T19:41:00.000+03:00

Universul conspira cel mai bine cand nu te stradui absolut deloc, si cand iei decizii aleator, fara nicio grija sau preocupare sa iasa bine. Cand sa mergem o saptamana la Berlin? In iulie sau august? Sa zicem iulie, ca vine mai repede... In prima parte, sau in a doua? Mi-e absolut egal... cat costa biletele de avion? Exact la fel in orice saptamana. Hmm... hai sa mergem de pe 18 pe 25, sa zicem... Sa fie racoare si sa ne sarbatorim ziua pe meleaguri straine... vrei? Whatever... [trec aprox 1,5 luni de la faza de luat bilete si rezervat hotel] Auzi, era un concert misto la Berlin... nu mai stiu cine, parca auzisem... U2?! Cand e? Pe 18 iulie seara. Sigur nu mai sunt bilete! Mai sunt? Da, mai sunt!! Mergem? Mergem! MERGEM!!!

WTF, nici daca ma dadeam peste cap nu se intampla asa o potriveala!!!

Tuning. Laptop tuning.

2009-06-09T23:52:00.001+03:00

Girlish & cute, plin de voie buna :)

Easy Sundays

2009-06-02T09:39:00.001+03:00

Easy Sundays pot fi in orice zi a saptamanii...

Ex 1: Vacanta la Londra - o duminica de sase zile, tihnita si minunata. Prin curte la British, la o cafea pe Knightsbridge in jos, asteptand sa se deschida Hotel Chocolat, la picnic pe iarba in curte la V&A, prin Hyde Park, urmarind admirativ balerinii pe role, luand la rand toate librariile care ne-au iesit in cale, sau hoinarind fara tinta prin Covent Garden...

Ex 2: 1 mai: renovat balconul, placerea de arunca o multime de ciurucuri, cumparaturi, mocheta noua; cappuccino in ploaie, cu Madalina, planuri de cafea la Berlin (unde ni se suprapun vacantele, nesperat), fuga prin ploaie, ceai la carturesti si dulceata, ceai si-un film acasa, adormit pe canapea cu o maxima relaxare... Easy Sunday se intampla si in zilele cand caut fara niciun stress, pe net, intr-o simfonie si-un balet de pe un site pe altul, diverse nimicuri adorabile si locuri noi de hoinarit...

Uneori, Easy Sundays pica si duminica... duminica aceasta, de exemplu, cand ne-am trezit brusc dar fara graba la 8, am servit o omleta indestulatoare cu garnitura de cappuccino get-beget, urmata de doua ore de tolanit la soare asezonate cu briza rece-rece, sa nu simtim cum ne rumenim in obraji. Incet incet am luat-o spre spa, rasfat si acolo, papa bun la autoservire in eforie, drum tihnit inapoi. Atipit in masina, apoi pe canapea, printre poze cu maci :)

Vorbe intelepte (3)

2009-06-01T10:31:00.003+03:00

Eirik Wekre, economist, care scrie thrillere in timpul liber, descrie parerile norvegienilor despre datorii: "Nu putem cheltui acesti bani acum, ar insemna ca furam de la generatiile viitoare".

In ZF de astazi, o perspectiva fresh.

La mare, pe fuga

2009-05-31T21:49:00.004+03:00

Povestea intreaga aici.

Pe birou

2009-05-20T16:04:00.002+03:00

Alaturi si pretutindeni, o zi imposibila..

Ploaia

2009-05-07T15:17:00.003+03:00

Dintotdeauna mi-a placut cu toata fiinta ploaia, multe amintiri intense s-au petrecut pe timp de ploaie si ceaiul are alta savoare cand afara se rup norii... Doua ploi recente raman adanc in memorie: ambele la cafea, pe terasa, sub umbrela, depanand povesti in aerul proaspat si rece, inghetata dar vibrand de culorile ploii de langa noi...

Blondest

2009-04-24T11:14:00.002+03:00

Cat de blonda sa fii sa intorci pe linie continua si sa te ciocnesti cu un politist pe motocicleta cu girofarul pornit care mergea regulamentar pe prima banda? Romania, mereu surprinzatoare.

(aseara, vis-a-vis de Pizza Hut de la Universitate)

Vorbe intelepte (2)

2009-04-13T17:00:00.001+03:00

"The best thing for being sad," replied Merlin, beginning to puff and blow, "is to learn something. That's the only thing that never fails. You may grow old and trembling in your anatomies, you may lie awake at night listening to the disorder of your veins, you may miss your only love, you may see the world about you devastated by evil lunatics, or know your honour trampled in the sewers of baser minds. There is only one thing for it then — to learn. Learn why the world wags and what wags it. That is the only thing which the mind can never exhaust, never alienate, never be tortured by, never fear or distrust, and never dream of regretting.”
--T. H. White, The Sword in the Stone.

De aici.

Freakin' statistics

2009-04-01T10:59:00.002+03:00

Nu e doar o impresie ca ma zbat sub o avalansa de e-mailuri care imi irosesc o buna parte din timpul de la birou. In luna martie am primit 1.004 mesaje (exceptandu-le pe cele sterse pe parcurs si fara spam-uri) si am trimis 560 mesaje. Ingrozitor!

Rezolutii de primavara

2009-03-30T10:47:00.003+03:00

Dupa ce primele trei luni din an s-au dovedit a fi foarte departe de ce asteptam sau de ce aveam nevoie de la ele, sunt hotarata ca primavara asta sa devina (mai cu forta, mai cu vorba buna) ceea ce imi doresc eu sa devina. Stiu sigur ca oricat m-as concentra si oricat soare va fi afara, tot nu voi ajunge peste noapte sa lucrez intr-un loc jucaus si plin de haz, unde sa vin in hanorak la birou, cu rucsacul atarnand pe un umar. Insa stiu la fel de bine ca banalitatile de zi cu zi devin mai frumoase cu flori proaspete pe birou, muzica in boxe si tablouri vesele pe pereti. Stiu sigur ca n-o sa plec mai devreme de 19.00 de aici, monday-to-friday, insa la fel de sigur e ca serile vor fi mai calde si neprevazute cand de la birou voi ateriza direct la un concert sau la o bere pe terasa chiar daca intr-o camasa scrobita si nu intr-un tricou foarte colorat si pus pe sotii cum mi-ar sade mai bine.

Alte rezolutii includ hoinarit prin parcuri in pauza de pranz, nopti pierdute prin baruri, cu reveniri acasa pe la 3 dimineata, plimbari prelungite pe strazi (fie ele si in constructie, tot contribuie mai mult la conditia fizica si mai ales psihica decat urcatul a trei etaje de scari de corporatie in serii de cate 5 ;) chiar tremurand de frig pentru ca hainele groase si sport nu se potrivesc bine cu pantaloni de costum (da, am dezvoltat o fixatie cu costumul, but i'm working on it).

Momente (1)

2009-03-26T15:52:00.004+02:00

Dimineata, iesind de la metrou in soare proaspat si crud de primavara, nesuferind cu inversunare costumul obligatoriu de luni pana joi, bombaneam in gand liste de e-mailuri si taskuri de birou. Ma depaseste o silueta feminina debordand de viata si ritm. Pantaloni gri, cu buzunare hoate, geaca din piele neagra, cambrata, par scurt, vopsit, punk-chic, casti in urechi si-o tigara intr-o mana. Costumul - gelos; eu - pierduta in planuri de vacanta si-n reverie de weekend...

Sa ne exersam rabdarea online, instant

2009-03-17T23:14:00.005+02:00

Deci am avut proasta inspiratie sa-mi sterg contul de Twitter pe care nu l-am folosit veci, pe la inceputul anului, in elanul de a curata de pe fata pamantului toate conturile proprietate personala pe care se asterne praful in online. Deci l-am sters. Foarte gresit. Pe la inceputul lui martie, ratacind fara sens pe net, reinvie in triluri de primavara ideea de Twitter. Let's give it a shot, says I! Usor de zis, greu de facut. Incerc o combinatie user-parola, nu merge. Incerc sa recuperez parola, introduc adresa de mail, dau click si eroare: nu am cont pe Twitter. Excelent zic, sa ne inregistram! Foarte gresit, zic ei: adresa de e-mail cu pricina (pardalnicul de spiridus de gmail) e deja inregistrata in sistem. Incerc sa inteleg: deci n-am cont si nu pot sa-mi fac unul pentru ca adresa e in sistem. Minunat! Ma plimb de mai multe ori printre ferestrele ciripitoare, intr-un tarziu gasesc link sa-mi recuperez contul sters, daca intre timp mi-a venit gandul cel bun si mi-am reconsiderat decizia de stergere! Desigur, unde semnez? Cateva clickuri mai tarziu, starea de perplexitate continua, dand cu ochii de ecranul de mai jos:

Asadar am de asteptat pana la 30 de zile pentru a-mi recupera un nenorocit de cont pe care nu l-am folosit niciodata. 30 de zile sa meditez la ce-am facut. 30 de zile de asteptare ca sa pot apoi sa postez instant raspunsul la intrebarea "ce mai faci?" Multumesc, bine! Mai am doua saptamani de asteptare ca sa pot raspunde instant ce mai fac. In rest, toate bune: timpul curge, clickurile se duc pe apa sambetei, in timpul liber fac exercitii de rabdare, 3 serii de cate 10...

Invatatura de minte

2009-03-10T18:41:00.007+02:00

Uneori nu e deloc bine/utile/indicat sa citesti feed-urile in autobuz, dimineata, in drum spre birou si spre o noua zi plina de taskuri anoste si documente idioate. Mai ales nu e bine sa faci asta cu anumite bloguri unde anumite persoane dragi tie povestesc in lung si-n lat peripetiile recente. In mod particular, nu e inteligent sa faci asta atunci cand stii ca ti-e dor disperat de o vacanta si de nonsalanta fara griji a diminetilor in care nu-ti mai bei cafeaua pe canapea, cu vedere la cartier gri, ci pe la vreo terasa plina de soare si relaxare, sau sub umbrela pe banca sub ploaie racoroasa si vesela de vara.

Cum de data aceasta merg la Londra, primul scenariu este foarte putin probabil, statistic nesemnificativ din relatarile prietenilor cunoscatori. Motiv pentru care, mai rumegand un pic, am degenerat in niscaiva shopping online in pauza de masa, cautand un obiectiv mai luminos (f/2.8) si deci mai potrivit momentelor gloomy, innorate, ploioase si chiar torentiale pe care abia astept sa le consum vreme de sase zile pe stradutele londoneze cu sensurile lor incurcate. Dupa experienta celor sapte zile in Paris, cand a turnat cu galeata cam tot timpul si dupa frigul innorat care ti se strecoara in piele (dar nu in suflet, pentru asta sunt destule remedii :) in Amsterdam in august, ma pregatesc deci sufleteste, de pe acum, sa savurez un weekend pluvial de aprilie (cu ceva ceata pe la colturi, pe pariu) pe malurile Tamisei. Pana atunci mai e destul timp de planuri, descoperiri si imprieteniri cu noul obiectiv si filtrele aferente. Cheers!

Happy Martisor!

2009-03-01T18:32:00.002+02:00

Inceput de weekend

2009-02-28T05:50:00.003+02:00

Dupa o saptamana de cosmar la birou (sau macar de cosmarel-sunt sigura ca se poate si mai rau si ca in curand voi afla exact si in mod direct cat de rau), care m-a tinut la serviciu pana la 9.40 p.m. vineri seara si m-a stors de puteri cat sa nu mai fiu in stare sa ma tarasc pana pe schiuri dis-de-morning, sunt decisa ca weekendul asta sa fie cat mai relaxant cu putinta (faptul ca am inceput acest post la 5.30 sambata dimineata cu chestii de serviciu in cap demonstreaza cu varf si indesat ca trebuie sa ma stradui pretty hard). Asadar incepem cu mic-dejun la Violeta, martisor la MȚR, plimbare in parc cu o cafea si nicio urma de graba. Adorm din nou, inca trei ore, hotarata ca va fi o zi insorita, calda si minunata! I'll keep u posted...

Peripetii de vineri seara

2009-02-20T23:09:00.006+02:00

De la serviciu, intr-o fuga pana la Boarders, ca se inchide la 8. Identific rapid din priviri inculpata - cautam o caciula de incredere pentru mers la munte, care sa stea bine lipita de tartacuta pe partie si sa tina de cald si peste urechi. Pe cat posibil sa nu arat de parca ma plimb cu un castron de bucatarie la mansarda... In fine, gasesc, probez superficial, platesc (reducere 30%) si dusa sunt, mirandu-ma ce repede am localizat fix ceea ce caut, chestie care se intampla foarte rar pentru ca de obicei caut chestii simple si culori care nu prea ajung pe la noi. Acasa, scot comoara din rucsac, probez din nou. Dezamagire totala! O data ca nu tinea de cald, apoi n-avea nicio sansa sa izoleze un pic de vant sau viscol la nevoie. Dammit! Toate deja inchise, maine dis-de-morning, plan de fuga la schi...

Imi pica ochii pe depozitul de caciuli cazute in dizgratie, pe una primita si nepurtata niciodata, pentru ca ma face sa seman cu o bomboana fondanta ambulanta. Fleece simplu. O decapitez rapid de bentita si remarc cu ceva veselie cat de bine s-ar potrivi pe interiorul celei de azi, daca m-as pricepe cat de cat la de-astea casnice, de carpit, cusut, etc. O ora si jumatate de chin mai tarziu, miracolul prindea contur...

Partieeeeee!

La schi

2009-02-16T06:21:00.002+02:00

Chiul de dupa-amiaza

2009-02-11T13:20:00.004+02:00

Daca nu as fi la birou, cu deadline-uri, crize si degete bagate in priza, m-as duce pentru o salata gustoasa la Violeta, m-as plimba fara tinta prin magazine cu chestii mici si colorate si m-as opri vreo doua ore in parc sa citesc, cu o cana de ceai verde. Wishful thinking...

8:30 la birou

2009-02-04T08:30:00.002+02:00

Liniste, muzica frumoasa si noua, breakfast, ceai verde si timp de adunat ganduri si impartit pareri. Linistea de dinaintea furtunii, relaxarea inconstienta inainte de inca o zi de kamikaze intr-un film de care nu apartin. Absolut minunat!

De luni dimineata

2009-02-02T10:08:00.003+02:00

Ar trebui sa se inventeze super-eroul de luni dimineata, care sa ne rapeasca de la birou si sa ne duca in vacanta pentru inca o zi...

Dixit Rodica, in tentativa de a ne mobiliza pentru inca o saptamana minunata ;) Oferte concrete si destinatii in comments, s'il vous plait!

Update

2009-01-08T15:38:00.001+02:00

Pe casa din fata geamului de la birou s-a facut derdelus :)

Inside

2008-11-02T19:23:00.003+02:00

Furtuna de frunze moarte, praf si crivat uscat si taios... detasarea glaciala de dinainte de saltul in gol. Fara povesti sentimentale si vin fiert toamna asta. Numai ura in stare pura, lipsa de vise si ura de maine. Trantit de usi, in urma. Pustiu. Atat.

Dor

2008-10-24T10:08:00.004+03:00

Dor de dimineti zapacite, ratacita in cate un tramvai neprietenos, fara sa stiu la ce statie cobor sau pe unde ma aflu pentru ca am dormit la cate un el care sta prin vreun colt strain de Bucuresti. Dor de graba cu care ma ratacesc diminetile, atunci cand trebuie sa ajung undeva, iar sufletul ramane sa mai doarma un pic, in locul cald de langa el. Dor de nesiguranta ciufulita de atunci cand te trezesti prima oara intr-un pat strain si cauti din priviri blugii, bocancii, tricoul... aruncate prin cate un colt de camera. Dor de trezit cu Nirvana in urechi pentru ca in loc de butonul de snooze in unele dimineti cautam butonul de play de la casetofon si dor de rasfat si dezmierdat in bratele cate unuia, cu soare in plete si cafea amara, cu mult zat, de mic-dejun. Dor de facultate, ca varsta, cu nesigurantele, infrangerile si neinfrangerile ei, traversate in fuga cu siguranta unui betiv pe sarma, cu inconstienta pe care o recunosteai doar pe jumatate si obraznicia cu care te trezeai zambind la capatul lumii, sau macar in sunet de valuri pe plaja, dupa o noapte sub stele. Dor de prapastii, dor de ghidusii, dor...

Pe birou

2008-10-17T14:18:00.002+03:00

Spusa de azi (2)

2008-10-13T19:32:00.002+03:00

"If you're going through hell, keep going". Elsewhere.

(Winston Churchill with a bit of help)

10 ani

2008-10-09T23:01:00.004+03:00

E mult, e putin? Acum 10 ani ma incalceam pentru primele dati prin trasee dubioase de ratb prin Bucuresti, ratacindu-ma cu precizie de ceas elvetian de fiecare data cand trebuia sa ajung pe undeva. Imi amintesc perfect prima toamna, cu dimineti reci si neprietenoase, cu primele cafele cu grupa cand chiuleam la curs si mergeam la "Bombonica", cand mergeam la primele concerte si inghetam in statia de tramvai spre/dinspre caminul lui Nikos, singura din clasa cu care mai tineam legatura. Au trecut 10 ani de cand se sunase de iesire, dupa bac, si-am luat-o care-ncotro, din aceleasi blockstarturi dar in atatea directii... Ne-am revazut, dupa 10 ani, zambarind si povestind, atat de diferiti de cei care ne stiam, cu 10 ani mai intelepti, dar la fel de sturlubatici. Placut si datator de revelatii, din atata diversitate de trasee, alegeri, cotituri. Fiecare cu siguranta lui si raspunsurile proprii, la o lectie care se invata din mers. Reintoarsa in Bucurestiul de zi cu zi, mai putin iubit decat atunci, schimbat si el dupa 10 ani, inaugurez o noua repriza de dor. Dor sa mai povestim la o bere si dor de mine, de atunci si de acum.

Train-ing

2008-10-02T07:43:00.003+03:00

Adica pe tren. Inghesuita intr-un vagon dintr-ala nou si fara compartimente, unde toata lumea stranuta la comun si doarme dupa cum suna telefonul unuia si altuia. In IC, clasa a doua, 79 RON (cool feature: statiile sunt anuntate, ca la metrou, in difuzoare, iar vagoanele au afisaj electronic, doar ca functioneaza din 2 in 14). Inghesuita la propriu, intr-un scaun in care incape un rucsacel mic si-o revista, in care scriu din varful degetelor cu coatele strans lipite de corp, langa domnul in varsta, cu sacou cadrilat, care citeste, absolut fermecator si old-fashioned, “Orbitor” cu lupa.

Si ce moment mai prielnic sa reincep sa scriu pe blog, decat drumul de 6 ore catre intalnirea de 10 ani de la terminarea liceului si nunta unei prietene dragi?! Un weekend care se anunta plin de surprize, revederi si patru zile consecutive in jeans.

Dar revenind la revista. Am descoperit Intelligent life absolut accidental in Istanbul, cautand o revista de fotografie. La prima vedere, m-au cucerit copertile mate si umorul britanic, deci n-am rezistat si mi-am facut abonament online, cateva clickuri mai tarziu. De dimineata am citit numarul de toamna, din scoarta in scoarta. Absolutely loved it din atatea puncte de vedere: echilibrul delicat intre materiale usurele si articole de fond, intre consideratii despre rujul rosu aprins, stilletos si global trends in cheese shops, alaturi de materiale mind-opening despre biciclete reciclate in Paris, Charles la 60 de ani sau magazinele britanice de familie pe care de disparitie. “I never hated a man enough to return diamonds”... Lifestyle dintr-o perspectiva noua, proaspata – cu seriozitate britanica si zambet ironic in coltul gurii. Must-read :)

Welcome to Istanbul!

2008-07-23T21:00:00.005+03:00

Prima zi de vacanta a inceput, la Istanbul, cu ceai fierbinte de mere, absolut delicios, si o surpriza dulce upstairs.

Povestea continua aici...

Aproape demisie

2008-05-29T09:44:00.002+03:00

De blog. Ma simt, intr-un mod ciudat si greu de explicat, ca in copilarie. Atunci cand cresteam si-mi ramanea tricoul cu batman stramt, apoi mic... si nu voiam sa ma despart de el, il tineam cu incapatanare in dulap pana cand s-a mutat pe monstrul de plus adus de mama de la rusi - ursuletz carpatin cu tricou de batman (sic!) si nasture-ntr-o ureche.

Nu pot spune sigur ca inchidem blogul, dar incepe sa nu se mai potriveasca, incep sa nu-l mai simt acasa. Ne mutam in offline, ne vedem la praji si ceai verde si bere pe terase, in loc sa ne conversam in rubrica de comentarii. Poate mai trec pe aici, cu o insemnare-doua, sa-mi mai incerc tricoul de batman, din cand in cand - poate intr-o zi o sa-mi fie iarasi pe masura.

Anti-Bucuresti

2008-05-19T13:44:00.003+03:00

Azi sunt anti-Bucuresti. M-am saturat si nu mai vreau. Mi s-a luat existential de toate aburelile de campanii electorale, care promit cu nesimtire lucruri despre care stim cu totii ca n-or sa se intample.
M-am saturat sa vad florarese la metrou cu florile-n galeti portocalii, inscriptionate electoral, si afise lipite direct pe copaci, de-a lungul soselei de centura.

Votez, peste doua saptamani, in cel mai privilegiat sector din Bucuresti, traiesc insa intr-un sector mai incolo, pe un santier perpetuu. Rasar peste noapte parculete spoite si parcari la fiecare colt de bloc, electoral si de umplutura, lasand incredibil de mult praf in urma, pe pantofi si plamani. Iar am noroc: stau la 7 si am niste copaci umbrosi sub geam, altfel probabil nu rezistam mult in Bucuresti, cu astm bronsic la purtator.

M-am saturat de afisaje si de fluturasi in cutia postala si de nesimtirea cu care sunt agresata vizual de productia publicitara de sezon electoral, cu valente creative de mahala. Ma apuca lehamitea si-o acra enervare cand vad cu cata mitocanie au tupeul sa traga spuza pe turta lor electorala, de partid, cei care nu au alt merit decat ca sunt in acelasi partid cu singurul primar care a si schimbat ceva in parceluta sa de asfalt de Bucuresti.

M-am saturat de dezbateri si aberatii televizate, cand stim cu totii ca nu se rezolva din vorbe nici traficul, nici parcarile lipsa, nici poluarea, nici aglomeratia din metrou, nici aerul irespirabil din RATB, nici atatea altele.

Azi m-am saturat.

Spiridus Anti-Bucuresti.

Dream Job of the Week (1)

2008-04-24T20:08:00.003+03:00

Brand Manager la Nikon Romania, pe categoria Point & Shoot, unde stau really lousy ca tot: awareness, favorabilitate, etc desi au niste super-aparate. Pentru ca un Nikon a fost primul meu aparat si stiu care-i treaba dpdv tehnic, pentru ca e pacat ca nu fac atat de multe lucruri pe care le-ar putea face ca sa recupereze terenul pierdut (in Romania), pentru ca s-au pozitionat aiurea si pentru ca textele de self-promo suck big time.

E? Ma pricep la scrisori de intentie?

Lecturi in metrou (6)

2008-04-18T14:00:00.001+03:00

Uneori, cand merg cu metroul, cineva de langa mine citeste.
Rareori citeste altceva decat Libertatea sau Compact, ceea ce de fiecare data imi starneste curiozitatea, asa ca ajung sa citesc pe furis cateva fraze. Cum in ultima vreme n-aveam carti cu mine, pentru ca citeam in metrou feed-urile blogurilor de care nu mai am timp decat cand sunt pe drumuri, m-am surprins intr-o oarecare lipsa de inspiratie legata de carti... si atunci, ma gandeam, oare cum ar fi daca as citi, din cand in cand, cartile pe care le vad intamplator in metrou, asezandu-se langa mine - rare variatiuni in avalansa de pagini de scandal care ma inconjoara ostil in fiecare dimineata?

Zis si facut: aseara mi-am luat "A treisprezecea poveste" - Diane Setterfield.

Cea mai buna cafea proasta?

2008-04-14T22:20:00.003+03:00

Simplu: vama veche (pe vremuri, nu acum)... mesele lungi de pe plaja, chiar de langa valuri, vant carliontat si jucaus prin nisip si... se terminase ceaiul verde la bar, asa ca ma las tentata de o cafea la ibric, din care primesc juma de halba de zat - cafea amara si nasoala rau, dar cu zambet bronzat in suflet de prea multe carti sorbite-n soare - si cum sa nu zambesc si eu, cu muzica dintr-aia in priviri, si-un dram de ispita sarata sub buze: cea mai proasta cafea buna, cu gust de valuri si nisip, care zau ca nu dau bine-n cafea, de orice-ai ghici. Multumita?

Mai departe, ne rostogolim cu leapsa pana aici. Got excuses? ;)

Pimp my Crocs

2008-04-13T21:25:00.006+03:00

Inceput de weekend

2008-04-05T14:45:00.000+03:00

Outer body experience

2008-03-23T21:23:00.003+02:00

In metrou ma pierd printre ganduri, fara a tine cont de statii... e tarziu, cobor la ultima si oricum mai e pana acolo... Deodata te vad, stai vis-a-vis, din senin si citesti cartea de pe noptiera mea. Zambesti si din cand in cand iti ridici privirea, spre a medita, in gol... Mai trece o statie, mai intorci o foaie. Nu te cunosc, nu semeni cu nimeni cunoscut, nu pot ghici cum e viata ta dincolo de metrou si de carte, dar e putin ciudat cum citesti acum aceleasi randuri pe care le voi citi peste cateva seri: aceeasi carte, acelasi metrou. Aceleasi cuvinte desteapta trairi diferite in tine... sunt aceleasi randuri care ma vor face sa ma opresc, la randul meu din citit... sau poate le voi parcurge pe nerasuflate, inghitind pagina dupa pagina? Nu te stiu, dar nu ma pot abtine sa te privesc intrebandu-ma cine esti si cum traiesti randurile in care ma regasesc din cand in cand, sau daca, dimpotriva, sunt trairi pe care nu le-as putea, nu le-ai putea intelege. Imi imaginez cum esti, te ghicesc, imi inchipui obiectele de langa tine, te confectionez din clisee, si n-o sa stii niciodata, n-o sa stiu niciodata daca eram aproape sau nu de realitate. Citesti domol, cu un suras... ma intreb, cand voi ajunge acolo, la acelasi rand, voi surade la fel sau ma voi incrunta, a neincredere si dezicere?

As putea fi tu de acum cativa ani, ai putea fi eu de peste carti, saptamani si aventuri neintamplate inca. Citesti netulburata o carte atat de personala, in vazul tuturor... si am un sentiment greu de pus in cuvinte: iti rasfoiesc gandurile si amintirile dintr-o privire, asternuturile ravasite dintre pagini... citesti Henry & June in metrou: aceleasi pagini, alte asternuturi – impartim, efemer, cateva statii si-o carte.

Dor...

2008-03-17T09:53:00.001+02:00

... de weekenduri furate, pe sest, de bagaje pe fuga si fara prea multa atentie, de tras rasuflarea abia in avion (prins in ultimul moment), de cap in nori si visare cu nasul lipit de geam, de planuri si de neprevazut, de oameni noi si locuri regasite in suflet...

Dor de triplu-salt de la birou direct in vacanta, neserios, lejer, de primavara...

*criza existentiala de luni dimineata inspirata de aici

Mixed up. Stirred, not shaken.

2008-03-13T09:47:00.001+02:00

N-am mai scris de mult si n-o sa scriu o vreme. Sunt zile si saptamani in care simt nevoia sa ma ghemuiesc in mine si sa traiesc totul pe cont propriu, ego-centric. Universul, obiectele, intamplarile, trairile se absorb intern cu lacomie, pe nemestecate, se inghesuie toate de-a valma fara timp de nimic.

E o perioada de schimbari, mai mari sau mai mici, toate diferite si multe neprevazute, in care reflectiile si reflexiile raman inauntru, pe dinauntru, pentru ca atunci cand incep sa scriu nu reusesc sa scriu totul, pana la capat, complet... si scrisul isi pierde din rost, pentru ca reflecta un punct temporar de vedere.

Lucrurile capata forme noi - ideile, gandurile, deciziile fac toate piruete noi, zi de zi. Piesa se scrie din mers, intr-un ritm aparte si in ruperi de ritm, fara pauze de scris.

E bine, dar e iures.

Preview

2008-03-07T14:45:00.001+02:00

Chocolat & Tango - party tonite ;)

Murder scene

2008-02-19T22:20:00.002+02:00

Cars

2008-02-16T00:12:00.000+02:00

Care-o fi a mea?

NY Resolutions or lack of...

2008-02-03T09:59:00.000+02:00

Niciodata la final de an nu sunt in dispozitia de evaluari, retrospective, rezolutii sau setari de obiective (oricum le-ai spune). Cumva, nu stiu de ce, asta nu prea se incadreaza in dispozitia de bulgareala, impodobit brad, ski si nazbatii prin zapada - specifica de sarbatori, motiv pentru care partea de New year's resolutions o ratez sau o driblez an de an.

Prin ianuarie insa, la vreo doua saptamani dupa inceputul de an, incep sa se cristalizeze idei, ganduri, task-uri ramase, dorinte neindeplinite pana la capat. Prinde forma o lista de schimbari despre ce vreau mai mult, ce vreau mai putin, ce nu mai vreau, ce vreau in plus si cum as vrea sa fiu eu anul acesta, ce persoana as vrea sa locuiasca in corpul meu, ce vise si ce eu as vrea sa devin, ce zambete sa trezesc in oamenii de langa mine.

2008 a inceput insa ca o avalansa. Fara timp de reflectii, cu schimbari in viteza, decizii, surprize placute. Despartiri de oameni dragi, carora deja le simt lipsa, desi mai urmeaza o saptamana de preaviz. Amintiri despre nopti petrecute in planificari, exceluri, drafturi, texte, petreceri, baloane. Ordine in ganduri, in foldere, in proiecte, in suflet. Planuri noi, ganduri noi, desprinderi. Amalgam de legaturi din trecut si dificile desprinderi. Soul swinging in between.
NO mood for writing, I'm afraid...

Dor de verde

2008-01-23T05:54:00.001+02:00

Plan de dezvoltare a carierei

2008-01-16T10:43:00.000+02:00

Twenty years from now you will be more disappointed by the things that you didn’t do than by the ones you did do. So throw off the bowlines. Sail away from the safe harbor. Catch the trade winds in your sails.
Explore. Dream. Discover.

(Mark Twain)

Recapitulare

2008-01-07T22:31:00.000+02:00

Dupa un Craciun tihnit la Suceava, cu voie buna, zapada scartaind sub picioare si soare cu dinti, ne intorceam pe 28 spre Bucuresti, cu planuri de Revelion la cabana "plapumioara", in lipsa de alternative viabile (deh, asa e cand te trezesti in ultimul moment si nu-ti vine sa dai 600 eur pe cateva zile langa Brasov)... Deodata, pe la 12-1, in masina, imediat dupa Bacau, pica fisa. Repede, telefoane, intrebari, lamuriri, alte telefoane, gasit bilete de avion, cumparat bilete de avion prin telefon, cerut zile de concediu, pregatit liste & listute, despachetat, impachetat.

A doua zi dimineata la 7.30 eram in avion spre o vacanta la schi absolut neasteptata. Doua ore mai tarziu, in Treviso, inghesuiam doua trollere uriase, patru rucsaci si o placa de snowboard in si deasupra Peugeotului 106 al lui Pablo, ocupat pana la refuz de bagaje si 4 pasageri. Ne indreptam spre munti printr-o atmosfera descurajanta de primavara, dar cu asigurari repetate de zapada pe partii.

Incepem bine, pe 30, abia dezmeticiti, prima zi de schi la Obereggen si o finalizam cu diverse expresii greu de reprodus la adresa sistemului de transport italian, a soferilor de autobuz si a madamei de la oficiul de turism care nu stia citi orarul de autobuze. Prindem ultima cursa, schimbam in Monte San Pietro unde alergam dupa al doilea autobuz si reusim sa coboram, in ciuda indicatiilor, la statia potrivita.

A doua zi demaram un jogging matinal spre statia de autobuz si ne redirectionam spre Bolzano, in cautarea lui Yotzi. Petrecem cu cremwursti pe strada, admiram un maraton local, ne rasfatam cu cafea buna, torta de fructe si devastam un magazin de specialitati de ciocolata. Ne intoarcem in casuta lui Pablo, trecem la pregatiri si ne indopam cu bunatati de Anul Nou. Pocnim o sticla de sampanie la 11, pentru noul an romanesc, mai pocnim una si la 12, privind artificiile stil "licurici explodati" in cinstea noului an italian. Degustam peste la aburi cu brocolli si alte minunatii... Pare ca a inceput bine anul...

Pe 1, de dimineata, plecam la Canazei. Schiem toata ziua, nu ne grabim la timp si ramanem pe partie, asistand la un apus feeric printre munti, fara timp de poze si reflectii, nevoiti sa coboram pe schiuri pana la caderea noptii, ca sa prindem, inghetati, ultima cabina spre oras. Pe 2 si 3 schiem in Castelir, incercam cat mai multe rute, prindem ultimele autobuze, exploram Predazzo, descopar ce bine incalzeste un "Bombardino" fata de o cana de vin fiert. Ningeee!

Pe seara ne hotaram sa petrecem ultima zi in Venetia, asa ca impachetam totul rapid si a doua zi la pranz cochetam cu ideea unei plimbari cu gondola (imagini aici). Ne plimbam pe canale, ne ratacim, regasim drumul, apoi ne mai ratacim putin printre masti si cioburi colorate din sticla de Murano. Relaxare deplina, cladiri vechi, colturi intunecate. Imi dau seama cat de departe sunt de cursul normal al vietii si mi se pare aproape imposibil sa ma inchipui, atat de repede, inapoi la serviciu. Dupa o vacanta minunata, neasteptata, pe nerasuflate. Game on!

Inceput de an

2008-01-05T16:11:00.001+02:00

... pe schiuri. Neprevazut, dar minunat ;)

Search

2007-12-21T10:20:00.000+02:00

Cine esti tu, oare,
superba creatura de fum si
neant,
cine esti tu
care fara forma locuiesti
in mine
si zambind ma saruti,
de partea cealalta a visului?

Working Girl's Chronicles: Money talk

2007-12-19T11:16:00.000+02:00

Inevitabila intrebare despre bani. Cea la care stii ca n-ar trebui sa raspunzi, pentru ca iti restrange orizontul de negociere, setand niste asteptari despre care nu intotdeauna stii daca sunt aliniate cu realitatea. Suma care da indicii periculos de interpretabile, subiective si imprevizibile: daca e prea mult, esti cu nasul pe sus, o aroganta si o materialista. Daca ceri prea putin, inseamna ca te vinzi ieftin, nu stii piata, si sigur n-o sa poti bate prea tare cu pumnul in masa cand vei cere prima promovare, din motivele 1 si 2.

Aceeasi intrebare pe care n-o poti ocoli, pentru ca trebuie scrisa o suma pe cv-ul tau, de comparat cu alte sume de pe alte cv-uri. Dezarmant, nimeni nu isi noteaza lucurile misto pe care le-ai spus, afirmatiile curajoase si ground-breaking, singura dovada scrisa este suma aceea pe care ai spus-o fara convingere, incercand inutil sa ocolesti subiectul.

Honestly speaking, toata obsesia legata de a spune precis cati bani vrei e putin nelalocul ei. De fapt, lucrurile sunt mult mai simple, pentru cei care ezita in a anunta cu strigare o anumita suma. Fluturasii din stomac si nesiguranta de moment, ca si intreaga situatie, seamana de fapt foarte mult cu simptomele unui blind date clasic.

Te vezi, la o cafea, cu un necunoscut despre care stii niste lucruri, dar nu cele esentiale. Stii ca ii place Seinfeld si ca nu zboara cu avionul, ai auzit de la prieteni ca nu se uita la fotbal decat cand joaca Juve, dar nu stii daca e genul care iti va aduce micul dejun in pat sau daca va gasi un pretext stupid ca sa nu te mai sune, dupa un one-night stand. Parcurgi brosura companiei, dar habar nu ai daca vei ajunge sa-ti blestemi zilele sau, dimpotriva, daca lucrurile nespuse vor fi exact cele pe care le vei descoperi zambind din tot sufletul.

Un blind date la o cafea. Context in care banii au importanta cafelei. Nu intr-o bomba de cartier, nu intr-un cafe super-glam prohibitiv. Undeva approachable & friendly. Unde poti vorbi deschis, la o cafea buna. Nici prea scumpa, nici posirca. Just right.

The Heart of Saturday Night

2007-12-18T23:58:00.000+02:00

Amintindu-ne impreuna

2007-12-17T12:43:00.000+02:00

Ce ramane din noi in oamenii pe care ii intalnim? Ce amintiri mai poarta in ei, ani dupa ce nu ne-am mai intalnit, ce parti din mine au fost uitate definitiv si ce mai ramane in suflet? Un zambet, un mormait de buna dimineata, ceaiul fierbinte din termos, pretentii absurde la 11 noaptea, povesti, taceri, zurgalai, artificii? Ce raman: lucrurile nespuse sau cele strigate? In noptile fara somn, ce-ti amintesti din mine..?

deblocat masina din loc stramt la miez de noapte si rataciri pe strazi dubioase si cu transee in lucru
sssarrrat
furtuna de-o zi intreaga in cort citind
ceai din foi de ceapa, sa nu tusesc
portbagaj cu carti
domino pe plaja, la o bere
scriind despre business lifestyle cu picioarele-n nisip
dormit in masina in vama veche, cand corturile erau incuiate, sub doua perechi de lacate, la mine in dulap
cand am plecat sa mai luam o sticla de wembley desi uram wembley (bartender's era mult mai straightforward din orice punct de vedere) si unde ne-a dus acea sticla, dupa ce toata lumea plecase...
povesti in Mash pana a doua zi dimineata
halatul in dungi, zambetul si imposibila ta preferinta pentru galben
vin de porto, muzica bun, dupa-amiezi tihnite
champions league si discutii despre fotbal, tarziu in noapte...
un tatuaj, doua tatuaje...
sarutul neasteptat din lift care imi complica intentia de a fi "just friends"
sarutul pe care il asteptam intr-un alt lift, doi ani mai tarziu, sperand din tot sufletul sa nu mai fim "just friends"
gin & martini, un cub de gheata, doua felii de lamaie, tom waits in difuzoare si rasaritul in fata ochilor
noptile in cort, langa mare - diminetile cu ceai verde si o carte buna
tu alergand dupa microbuz, la 10 minute dupa ce ne cunoscusem, din priviri...
toate lucrurile intamplate intre cei patru pereti ai bucatariei mele
sms la 4 dimineata cu comanda de mic dejun
cele doua 5110 cu fete diferit colorate, but matching
primul festival in sighisoara
club a pana-n zori, cu aproape 10 ani in urma...
joc de carti pana dimineata, si-o sticla de vin rosu
tu in delta, eu in vama, el departe...
bocanci, polar, rucsac, sosete colorate
ochi albastri, plete blonde, si-o intrebare din senin in troleibuzul de miez de noapte...
schi, zapada, tumbe, simetrie perfecta, un brad, o ambulanta...

Zapada de Decembrie

2007-12-16T20:31:00.001+02:00

Mai multe aici.

Day dreaming

2007-12-14T13:00:00.000+02:00

Working Girl’s Chronicles: Ze Sef

2007-12-11T13:38:00.000+02:00

De multe ori nu gresim drumul, gresim cautarea. Cautam lucruri neadecvate si irosim energie alergand dupa obiective nepotrivite cand o simpla schimbare de optica ne-ar ajuta sa ajungem mai usor la destinatia dorita. De exemplu, de ce cautam intotdeauna un job si rareori un sef? Exista, in experientele de munca ale fiecaruia, un sef de urmat indiferent de job? Sau poate un job de urmarit indiferent de sef?

Cum definim asadar seful potrivit? (nu ideal, pentru ca am depasit cu totii demult etapa asta de naivitate) Care sunt trasaturile obligatorii ca sa ma convinga sa lucrez pentru el? Care sunt cele care ma vor stimula sa-mi fac treaba bine si sa raman acolo?

Pe primul loc as pune corectitudinea, pe al doilea integritatea. Integritatea nu in sensul ei suprem, ci impartita in bucatzele mai mici, vizibile zi de zi in gesturi marunte. Integritate autentica, adica. Doua aspecte sunt mai importante: sa nu isi verse nervii gratuit pe cei care nu au nici o vina si sa aprecieze succesele, chiar si pe cele care uneori nu convin (pentru ca apar uneori situatii in care succesul nu convine, dar mai ales atunci e o dovada de caracter sa il incurajezi oricum…) Pe locul al treilea as pune capacitatea de a comunica, de a dialoga, de a schimba idei, de a invata pe altii. Chiar atunci cand devine incomod, ca asa-i in tenis / comunicare ;)

Pe locul 4, pasiunea pentru meseria lor si incapatanarea de a se lupta, pana-n panzele albe pentru echipa, chiar pus(a) fata-n fata cu cele mai absurde dispozitii de la nivelele ierarhice superioare. La un nivel minim, se puncteaza si simple dovezi de interes banal, insa depuncteaza sesiunile de mess deschise peste grafice, raspunsuri vagi, la deruta, si fuga de decizii. Pe ultimul loc in top 5, as trece capacitatea si dispozitia de a recunoaste lucrul bine facut – cerinta simpla pentru a nu te trezi peste noapte singur in departament.

In diverse proportii si combinatii, sefii mei de pana acum au avut cu totii aceste calitati, corectate cu mici imperfectiuni, dispozitii si predispozitii personale. Jack Welch spune ca, in cariera, toti dam peste cativa sefi minunati, multi ok si cativa nashpa rau. Pot spune ca am strans un esantion aproape reprezentativ, pe care zilele astea coc o analiza comparativa a trendurilor in comportamente de sef... Ajuta la acustica interioara, la ecourile pe care le las sau nu sa razbata inauntru, in my little idealistic employee self.

Retrospectiv, lucrurile se vad acum mai clar decat atunci, in miezul intamplarilor. Iar retrospectiva ajuta intotdeauna, macar in a evita greseli pe viitor. In a nu ne bloca in intrebari care nu-si au rostul si a cauta raspunsuri la intrebarile care conteaza.

Asadar, se cauta sef: cerinte minime, experienta si referinte absolut obligatorii… se baga cineva? Entuziasmul molipsitor is a plus ;)

Good old Jack

2007-12-07T19:10:00.000+02:00

Jack Welch adica, si o carte extrem de interesanta, Winning. Prima carte, dupa Losing My Virginity, din care desprind sfaturi pentru viata, nu doar strategii de business. Invataminte valoroase, care prind bine si ghideaza alegerile si deciziile primelor zile de cariera, cat si dupa ani buni de experienta in afaceri.

Cartea este structurata pe patru parti: (1) Underneath it all, (2) Your Company, (3) Your Competition, (4) Your Career, urmate de o sectiune de raspunsuri la cele mai interesante / relevante intrebari primite de la manageri din toate colturile lumii.

O carte care mi-a prins tare bine, desi am citit-o pe sarite si pe nerasuflate. Care mi-a deslusit niste neintelesuri si mi-a deschis cateva carari. Pe care am deschis-o taman cand aveam mai multa nevoie de ea, intr-o noapte insomniaca, pe la 5 dimineata ;)

Amalgam

2007-12-06T10:31:00.000+02:00

Zilele astea sunt un amalgam grabit de senzatii si intamplari: ganduri, ingrijorari, momente vesele, povesti, oameni noi, oameni vechi, surprize placute, descoperiri, zambet, nesiguranta, explorari, dor, truth-or-dare, ploaie, ceai, amintiri, planuri noi.

Feels like a cat on a hot tin roof...

Scurta recapitulare

2007-12-02T21:15:00.000+02:00

Duminica trecuta ma plimbam prin Port Vell, cu stele in suflet si zambete printre ganduri. Luni plecam din Barcelona (poze aici) ca dintr-un basm, urmarind puzderia de luminite ale orasului ramanand in urma.

Marti reveneam brusc cu picioarele pe pamant in discutii de genul "deci care ar fi planurile tale de cariera pentru urmatorii doi ani...", miercuri ma rataceam si ma regaseam printre proiecte, deadline-uri si meandrele concretului. Joi am fost la un training excelent de management al schimbarii... vineri m-a izbit o surpriza neasteptata cu o invitatie la conferinta lui Michael Porter si ziua mea (deci pupaturi si voie buna).

Weekendul a trecut pe neasteptate si as avea atat de multe de povestiiit! De maine recuperam ;)

Weekend colorat

2007-11-22T09:38:00.001+02:00

la Barcelona :) Hasta luego!

Urma scapa turma? Teoria turmei la Inspire...

2007-11-21T12:31:00.000+02:00

De fapt, actionam in turma, din motive de turma. Suntem mai dependenti de factori sociali decat realizam sau decat vrem sa recunoastem, iar toate ideile acelea minunate, originale si unice pe care le avem fiecare sunt de fapt copiate din comportamentul altora, din ce am vazut la prieteni, apropiati, colegi.

E teoria lui Mark Earls, autorul conceptului de turma contemporana, dpdv marketing, diferit de target groups, profil de consumator sau whatever. Latura umana trece in plin plan, depasind caracteristicile desprinse din segmentari si orice tentativa de a intui un rationament foolproof in spatele deciziei de consum. De obicei se pare ca intai actionam si apoi rationalizam.

Consumatorii ar trebui priviti asadar ca niste oameni reali, al caror comportament este cel mai mult influentat de ceilalti oameni din grupul lor. Deci relatiile consumer-to-consumer sunt mai importante decat mesajele de marketing: conteaza mai putin ce spui tu ca brand, conteaza mai mult ce-si spun ei intre ei despre brandul tau. Quite a challenge ;)

De la IKEA, cu drag, despre P-uri

2007-11-21T10:20:00.000+02:00

Toti incepem in facultate sa citim Kotler si ramanem cu imaginea clara a celor 4 P. Cum de uitam insa imediat dupa aceea de 3 dintre P? De ce ramanem, dupa facultate numai cu P-ul din promotion si ne gandim exagerat de mult la advertising?

Intrebarea vine de la Magnus Brehmer, Marketing Specialist la IKEA.
Lectia si inspiratia vin din faptul ca peste 50% din modelul de marketing al IKEA se ocupa de primul P – produsul (ceea ce, in mare parte, rezolva si al doilea P – pretul ;) Doar 30% reprezinta cel mai vizibil P - promotion, din care jumatate se concentreaza pe realizarea cataloagelor de produs. Ramane un modest si adecvat 15% pentru toate activitatile acelea minunate care ocupa in mod nejustificat aproape 90% din timpul, atentia si discutiile: copilul teribil numit advertising. Jongland cu procente, unde gasim echilibrul? Daca stau si ma gandesc la ultimele 3 luni, procentele mele de timp cheltuit arata cam asa: produs: 40%, www: 20%, strategie: 15%, suport si training pentru vanzari: 15%, comunicare: 10%.

Hmmm...

Un strop de inspiratie matinala

2007-11-21T09:46:00.000+02:00

Am ajuns tarziu la Inspire 2008, bombanind traficul din Bucuresti si visand sa ma mut din acest oras sufocat de masini pe care il iubesc intr-un mod inexplicabil. Nu tocmai intr-o stare de spirit propice pentru viziuni & inspiratie. In mod surprinzator, am aterizat in mijlocul unor povesti care m-au facut sa uit instant de inceputul de zi nu tocmai potrivit.

Prima inspiratie a venit de la David Neacsu, alpinist proaspat intors dintr-un colt de lume diametral opus. Out-of-the-box si laterally different literally. Povestirile sale din Papua Noua Guinee, despre cum a fost luat ostatic de un trib bastinas si salvat de un fost coleg de rugby a unui coleg de clasa de-al lui imi aminteste de un interviu cu Nick Middleton prin 2003, de povestirile din Siberia si din triburile din Oceania unde si-a infruntat cele mai profunde temeri si unde se pare ca amandoi povestitorii au ajuns foarte aproape de lumea umbrelor.

“E important nu sa strangi un sac de bani, ci sa-ti traiesti viata” - sunt curioasa unde ne va duce acest fir inspirational, ca marketeri in 2008.

Suflet de blog

2007-11-19T08:02:00.000+02:00

Ce scriem pe un blog construieste in timp sufletul sau. Povestile, tonul, caldura, indignarea, muzica, imaginile postate construiesc in timp o identitate si atunci cand descopar un blog nou ma las furata de stilul, sufletul si aroma sa, ca intr-o ghidusie online, de-a v-ati ascunselea pe dupa cuvinte si posturi. Incerc sa ghicesc universul de dincolo, cel real, first life din care evadam, ca o extensie fireasca, in http://.

Definesc insa intr-o egala masura sufletul unui blog lucrurile nespuse, nescrise, pe care le pastram doar pentru noi, in first life. Cu totii le avem, zonele despre care nu povestim, uneori mai importante decat emotiile si intamplarile povestite: personale, profesionale, amoroase, politice, de hobby sau de vise. Non-blogul din umbra blogului. Lucrurile despre care nu scriem, dar pe care le traim cu toata fiinta, de multe ori uitand de blog pentru ca lipseste timpul si lipsesc cuvintele ca sa bloghezi senzatiile si experientele care iti taie intr-adevar rasuflarea, care te definesc pe tine, in toate particulele non-blog din viata. Cand nu scriu, zile in sir, nimic - ce razbate din tacerea mea aici? Lipsa neutra, anticiparea povestii, plictiseala, sau imaginarea unor intamplari minunate sau angoase dificile care ma tin departe de blog si aproape de suflet?

Uneori le lasam sa se intrevada numai putin, ascunse dupa cuvinte si intelesuri la dublu, dupa remarci in treacat si insemnari infrigurate la miez de noapte, salvate in drafts sau publicate in gura mare, ca un manifest... Alteori le aparam cu incapatanare secretele, mai puternice si expresive asa, ne-spuse. Ce e mai important? Ce scriu sau ce mai degraba nu scriu? Sunt eu mai putin eu daca nu scriu totul, sau poate tocmai ne-scrierea imi pastreaza mai bine identitatea, pe blog si in viata? Scriu? Pastrez pentru mine? Savurez in tacere sau strig in gura mare? Unde e echilibrul?

A scrie sau nu a scrie?

Surpriza la ceas de seara

2007-11-14T16:08:00.001+02:00

Carti. Multe carti. Indecent de multe carti. O sa tot citim, in metrou sau wherever... Timp sa fie!

Rafturi pentru dezordinea din suflet

2007-11-13T17:19:00.000+02:00

De aici. Via...

Spusa de azi

2007-11-12T12:45:00.000+02:00

"Where there is no conflict, there is no passion". Dangerously true.

Din Harvard Business Review.

Intrebarea zilei

2007-11-08T22:58:00.000+02:00

"Tu cum de esti asa relaxata si fara stress astazi? Ti-ai dat demisia?" (B.C.)
Cum spuneam, viitorul suna bine ;)

Descoperirea de azi

2007-10-31T14:26:00.000+02:00

este blogul celor 1001 de nopti, care ne-a inseninat si pus pe chicotit si peste care am dat din intamplare, pe pagina de bloguri personale inscrise la Internetics. Este, pe scurt, cea mai proaspata si frumoasa descoperire din toamna asta - iti tin pumnii, Spaghetule! :)

Inspirational

2007-10-30T20:46:00.000+02:00

"For all the most important things, the timing always sucks. Waiting for a good time to quit your job? The stars will never align and the traffic lights of life will never be all green at the same time. The universe doesn't conspire against you, but it doesn't go out of its way to line up all the pins either."

Zice Tim Ferriss in "The 4-Hour Workweek". Sa ne mobilizam, deci.
E de bine.

Prin parc

2007-10-27T18:37:00.000+03:00

Mai multe aici.

Lecturi in metrou (4)

2007-10-23T11:01:00.000+03:00

De o saptamana rasfoiesc "copywriting" a lui Jonathan Gabay din colectia teach yourself... Din cand in cand prinde bine o carte "back to basics", care pe mine ma ajuta sa constientizez toate etapele "arse". Lipsa de timp comprima etapele, aleg sa sar peste unele, pentru ca experienta pe un anumit subiect mi-o permite si incetul cu incetul asta se transforma in obiceiuri, care apoi la randul lor se comprima, din lipsa de timp.

Timpul corupe si, in timp, abordarea metodica se transforma intr-una superficiala dar, boy, cate taskuri reusesc sa multi-taskez atunci ;) Atunci incep sa sune, din senin, semnalele de alarma, si pun mana pe cate o carte destinata inceputurilor de drum (dar atat de utila atunci cand rutina zilnica de birou te deturneaza catre shortcut-uri deloc benefice si de suprafata.)

Asadar, Copywriting este o carte prietenoasa, care te poarta rapid prin toate etapele necesare crearii unui text reusit: de dinainte de brief, valsand in jurul brandului si al produsului, joaca de-a detectivul cu beneficiile potentiale, recapitularea tehnicilor de baza, de-a v-ati ascunselea cu ritmul si cuvintele, echilibristica pana la abordarea corecta.

Cu guturai...

2007-10-21T12:58:00.000+03:00

Duminica cu ceai de macese si dor de copilarie. Guturai cu chef de “la medeleni”, lectura preferata in zile ploioase si reci de toamna ostila. Cu chef de nazdravanii si pozne, de plimbari lungi cu nas rosu si cana aburinda a scortisoara. Duminica tihnita, cu guturai...

Toolbox wisdom

2007-10-17T10:58:00.000+03:00

Fav quote: "Never attach what you can link, never link what you can embed." - Gianni Catalfamo

Toolbox de dimineata

2007-10-16T11:53:00.000+03:00

Dupa ce Giani ne-a tinut cu ochii lipiti de prezentarea sa (l’aperitif pour apres-midi) si ne-a purtat, idee cu idee, intr-un flow perfect prin CGM essentials vol. 1, imi spuneam ca a inceput bine ziua de azi. Wrong! Cu antenutele bagate in priza si gata de a consuma idei de valoare si insighturi de la profesionistii in new media, se taie filmul la al doilea vorbitor.

Dana Negoescu a inceput in forta cu truisme fumate despre cum advertisingul nu trebuie sa intrerupa si sa aglomereze consumatorul, e mai inteligent sa-l motivezi sa vina el catre brand – dar pentru ca nu stim cum sa facem asta continuam cu revelatii de genul “consumer insight este important ca sa construiesti o relatie” (no shit?) ca sa concluzionam ca internetul nu este un mediu usor de folosit si ca sunt greu de gasit specialisti in comunicarea online (aici se impune repetitia in fata oglinzii a discursurilor viitoare). Mai ales nu e usor de folosit dpdv al selectiei site-urilor si orientarii advertiserului (bietul!) in spatiu. Recunosc, jumate din prezentare am ratat-o ca mi-am citit feed-urile din Reader (thank God 2.0 pentru facilitatea offline din Google Reader), m-am reconectat in momentul in care am aflat ca e important sa te diferentiezi si ca e important consumatorul (ura!!) iar fiecare mediu are calitatile lui (asta da revelatie!).

Provocarile advertiserului vs media online este legata de vizibilitate si a iesi in evidenta – deci tot n-am inteles nimic din permission marketing. Da, Dana, e foarte important sa nu deranjezi si sa castigi acel click, dar oare de ce m-am plictisit in draci la prezentarea ta (thank God 2.0 pt internet mobil si mobile app de la Gmail).

Bonus track: “Am adus niste date ca sa va dati seama despre penetrarea in Romania” – asta cu siguranta castiga puncte la diferentiere si spor de atentie.

Ciutacu, pe langa atitudinea tip Rocky de cartier: “Netul e mai violent decat peluza de la Steaua. Daca ai nervii tari, daca nu, nu” s-a mai evidentiat cu cele doua avantaje ale internetului: poti pune informatia imediat – scapam de experientele pitoresti din tipografie, al doilea este ca nu poti stopa absolut nimic – vezi caltabosii.

A urmat Orlando, scurt si la obiect, despre tendinte si date in internetul .ro, ne-a dat cateva puncte de gandire in strategie si trasarea bugetului de online pentru anul viitor. Gusti, simplu si la obiect, ne-a atras atentia cu niste date de afara, de exemplu cum WSJ a constatat ca, in momentul citirii, 60% din subiectele din ziar sunt cunoscute. Se redefineste deci notiunea de stire, preluata de new media de la media traditionala – ceea ce imi aminteste de profesoara de desen care ne definea curentele din pictura explicandu-ne relatia cu curentele care le determinasera, ca reactie contrara. GSP-ul asadar este in proces de unificare a redactiilor print-online, ceea ce va fi un challenge pentru jurnalistii care vor trebui sa transceda diferentele dintre stiluri si program de lucru intre cele doua. Interesant, nonetheless...

La finalul sesiunii, Ana Sipciu ne-a dezmortit cu 10 things i’d love about you: o prezentare proaspata, cu un ritm bine adaptat web 2.0 si mutle exemple practice si interesante. Am retinut ca (1)web 2.0 inseamna genuine interactivity, dialog – baza unei relatii sanatoase (nu pot sa nu sesizez cum speakerii – girls au vorbit mai mult despre relationare, ca ingredient necesar experientei 2.0 decat speakerii – guys)

(2) get to know each other: pentru a face o campanie solida, trebuie sa afli lucrurile importante despre consumatori, nu doar numele si adresa de e-mail; personalizare inseamna extra-informatii, interes pentru hobby-uri si preferinte.

(3) ai sansa sa poti transforma o experienta negativa intr-una pozitiva aproape in timp real – subiect de aprofundat ulterior

(...x) provocarea: brandurile trebuie sa incite (artofoffice.com, creat de Microsoft pentru utilizatorii de office pt mac), trebuie sa arate interes pentru interesele oamenilor care il cumpara si trebuie sa demonstreze curaj. Finalizare in forta, cu teoria viralului vs spot online si cum mecanismul din spate este cel care face diferenta.

Coffee-break, apoi yours truly Giani :)

Daily Surprise: One Note

2007-10-15T16:55:00.000+03:00

Aflata azi la o conferinta unde se bateau campii pe teme mult prea teoretice, am zis sa profit de faptul ca bateria de la laptop rezista 3,5 ore, asa ca m-am jucat putin prin OneNote, aplicatia de luat notite si organizat fisiere, imagini, screenshot-uri si multe altele. Mi s-a parut genial modul cum poti sa creeze notebookuri, sectiuni, suprasectiuni si pagini, intr-un mod mult mai simplu si user-friendly decat Google Docs.

Evident, dezavantajul e ca aplicatia nu e disponibila pe net, deci trebuie sa verific daca schema cu sincronizarea chiar functioneaza si in ce fel. Mi-au mai placut template-urile, frumos desenate si usor de folosit. De fapt, asta e si impresia de ansamblu: simplitate, functionalitate, icon-uri sugestive si un tutorial structurat ca un notebook - pentru a ilustra si mai bine, vizual, ce si cum poti face :)

Revenind la conferinta care m-a dus in mars fortat (al gandurilor pierdute aiurea printre norisori) catre aceasta descoperire (foarte draga inimii mele so far): de ce oare nu exista rolul de content manager la multe conferinte romanesti de business? Sau poate exista, dar nu e foarte bine conturat, motiv pentru care de multe ori lipseste coerenta si coeziunea interna a evenimentului, care pare mai degraba o colectie de prezentari pe aceeasi tema generala, dar fara a sustine un ritm firesc al ideilor si discutiei. Lipseste dirijorul, iar orchestratia o ia uneori pe alaturi si nu pot decat ca pe viitor sa sper la evenimente mai inchegate si la vorbitori mai inspirati si pe aceeasi lungime de unda ;) Vedem maine, la Toolbox!

Planner, planning, to plan

2007-10-10T09:37:00.000+03:00

Mi-am petrecut intreaga zi de ieri reflectand la asta, aterizata la Masterplan. Mi-au placut mult invitatii straini, pentru boemul relaxat si firesc din prezentari, pentru ca vad solutii mai mult decat dificultati, provocari mai degraba decat dificultati, pentru ca gandesc in concepte si roluri, nu in orgolii si Effie. Mi-a mai placut Stefan Stroe, pentru ca a avut o abordare "back to basics", Sorin Psatta pentru nonconformism si adevaruri simple si Serban Alexandrescu pentru teoria mufelor si impedantei (geeky me!).

Partile bune, evident, s-au intercalat cu reprize de enervare, datatoare de dureri de cap si comentarii rautacioase cu colegii din ultima banca. Inteleg ca sunt termeni pe care ii preluam cu totii din engleza pentru ca sunt universal acceptati, ca poti spune "advertising" si nu publicitate, ca nu gasesti echivalent pentru brief, copy sau insight dar... "Ma duc acasa si nu ma simt happy cu mine" (wtf??!?) e putin cam mult, too much ca sa zic asa, pe limba lor. Inteleg ca e cool & trendy, dar in prezentari publice (fie si cu un public atat de nisat) mi se pare mai profi sa reusim sa gasim cuvinte in limba romana pentru consumer, flow, packaging, wrong, sau sa prezentam intr-o engleza impecabila, nu intr-o romgleza dubioasa?? (Alex are niste insighturi mai profunde pe tema asta).

Pe scurt, vorbind de continut, am inteles urmatoarele:

Plannerii au rolul de a aduce la suprafata convingerile si crezurile noastre despre lume si viata.
Pentru creativi, plannerii trebuie sa dea o directie, o strategie.
Clientii nu stiu sa aprecieze o strategie de media buna si sunt cost-oriented la pitch
Nu e suficient sa ai cel mai tare mediaplan daca nu ai mesajul/directia.
Clientul nu poate veni cu o strategie de comunicare, ci de business (aici simt fault de cartonas: eu, client fara agentie, fac si strategie de comunicare, si directii de business, si concepte, si tactici si copy si bugete si... stie careva un psiholog bun?).
Un bun strateg trebuie sa influenteze strategia de business a clientului, sugerand extensii, idei de produse, etc.
Plannerii sunt rupti de deadline-uri.
In momentul cand expunerea media va costa f mult, se vor da bani pe research si vor conta strategiile media.
Great clients buy great ideas, no matter where they come from.
E bine sa cercetezi, dar atentie sa nu lasi cifrele sa influenteze deciziile.
Early adopters si innovators sunt file de poveste.
Cercetarea este subiectiva si conjuncturala, deci atentie la extrapolare.
Cel mai important si greu este sa ramai planner toata viata; planningul e o stare.
Plannerul este reprezentantul agentiei de research in agentie.
Etic este ca researchul sa se opreasca la diagnoza, la radiografie. Plannerul si nu omul de research trebuie sa interpreteze datele.
95% dintre produsele noi/inovatiile esueaza.
Unele dintre cele mai valoroase insighturi vin din industrii / nise diferite.
Daca intr-un om intra ceea ce trebuie sa intre si iese ceea ce trebuie sa iasa, iar asta se potriveste cu ceea ce vor altii de la tine, e ok.
Plannerul noaptea trezit din somn trebuie sa fie capabil sa dea un paragraf despre ceea ce inseamna si cum se simte brandul pe care il are in grija.
Plannerul trebuie sa fie un copywriter pentru copywriter: sa scrie brieful in asa fel incat sa-ti vina cheful sa te apuci de treaba; sa produca declickul care sa declanseze lucruri de creatie.
Cand un planner tanar da un brief unui copywriter cu 10 ani experienta, risca serios sa-si ia un mare sut in fund (asta e partea cu impedanta).

Ziua de azi continua cu seminariile, imagini de ieri la Zoso.

Lecturi in metrou (3)

2007-10-08T13:40:00.000+03:00

Cum ar fi daca astazi as reusi sa fac toate lucrurile de pe to-do list? Daca la 5.30 (contrar practicii curente, cele 12 ore zilnic petrecute la serviciu nu sunt toate incluse in fisa postului :) m-as uita pe notepadul de langa mine si apoi in inbox conluzionand ca nu mai am nimic de rezolvat pe ziua de azi?

Si daca acest lucru uimitor s-ar intampla in fiecare zi, la ora plecarii, si daca as pleca in fiecare seara (seara, nu noapte!!!) linistita ca toate lucrurile pe care le aveam de facut s-au intamplat deja... cum ar fi? Sa dorm noaptea, nu sa ma trezesc la 2.30, 3.30 sau 4.30 (like clockwork) cu diverse idei de serviciu, solutii sau noi initiative, ci sa dorm bustean pana a doua zi? Cum ar fi daca, in loc sa-mi pierd mintile incercand sa ma impart intre 1000 de proiecte si intalniri si briefuri si prezentari, fiecare minut ar trece ocupat exact cu lucrul pentru care ar trebui sa-l petrec?

Nu stiu cum ar fi, deocamdata am citit cartea :) David Allen - Getting Things Done (blog aici). Saptamana viitoare va povestesc cum e...

What next?

2007-10-03T11:36:00.000+03:00

Cum ramanem, pana la urma, in amintirea celorlalti? Cand ne ducem, in final, ce mai ramane in urma? Un halat pe scaun, o carte neterminata, planuri nerostite, ganduri, cuvinte, povesti retezate din scurt, obiceiuri nefolositoare anymore...

Existenta de zeci de ani se sparge in mici fragmente de amintiri in care ne mai oglindim, o vreme, in sufletele dragi... Suflete care te tin in brate, in ganduri si-n amintiri, o vreme, suflete care se imprastie la un moment dat in cotidian, suflete care nu iti dau drumul, care vor sa te mai tina aproape, o vreme...

Si apoi?

Inceput de an universitar

2007-10-01T10:01:00.000+03:00

Top 10 Amintiri din facultate:

Mers in Club A o noapte intreaga si apoi direct la cursurile de sambata dimineata, cu un coleg de grupa, in anul 1 (inclus: o tura cu 300 pana la capat si inapoi, pentru ca pe strazi era ingrozitor de frig si in autobuz cald si bine)
Lectii, proiecte, invatat pentru examene la Raluca (inclus: Hakan, un splendid ciobanesc caucazian, jucaus si in curs de dresaj)
Xerox la Cuchi
Un semestru intreg (anul 4) petrecut pe terasa la British Council cu cafea, cookies si carti de comunicare
Noaptea de dinainte de examenele la Statistica, cand somn-less recuperam cate un semestru de calcule ne-calculate la timp
Cursurile de gestiune financiara, in anul 2, singurul curs la care nu se preda, ci se schimbau idei (inclus: testare saptamanala din capitolele aferente din 5 carti obligatorii, fiecare de dimensiunile cartii de telefon)
AIESEC (inclus: life-time friends, primele nopti nedormite pe cate un Gantt, primele lectii practice de project planning, cultura organizationala, leadership si team-building cu cartofi prajiti)
Examenele la inginerie financiara (dureroase, but challenging), laboratoarele de info cu niste rasnite de calculatoare, cum ma uitam hipnotizata prima data cand am vazut orarul din care nu intelegeam o iota (inclus: semestrul din anul 2 cand am avut joi liber si vineri un singur seminar, de asigurari, in care proful isi petrecea primele 10 minute explicandu-ne ce fraieri suntem ca am venit la scoala, in loc sa ne ducem la munte...)
Ultima vara, de dinainte de licenta, petrecuta in Vama Veche, Delta, Bucovina, oriunde dar nu studiind pentru grand final (inclus: vizualizare obsesiva a unor norisori aurii de bafta chioara pogorati peste cladirea ASE-ului in dimineata examenului si noapte alba de petrecere cu gin & no tonic chiar inainte de sustinerea lucrarii de diploma)
Halba de 0,5 l de ness cu ceai negru din sesiunea de iarna- anul 3

10*. Cursul festiv cand ne-am costumat in robe negre de absolventi si, dupa discursuri plicticoase si incheierea oficiala a carierei universitare, am sarutat din senin si fara avertisment un coleg de serie simpatic si ciufulit cu care mai vorbisem de 2 ori pana atunci in cei 4 ani de facultate.

Lecturi in metrou (2)

2007-09-30T14:57:00.000+03:00

Saptamana asta m-am plimbat cu Tactics a lui De Bono in rucsac prin metrou, meditand asupra relativitatii curgerii timpului si distantelor dintre statii. De vreo 2 ori era sa uit sa cobor, pentru ca e o carte care te prinde, pe care o citesti pe nerasuflate stiind ca e una din cartile pe care le vei reciti, over and over, pentru doza de optimism, entuziasm si incredere pe care o inspira prin povestile si invatamintele sale.

Cele 50 de interviuri care contureaza ideea acestei carti sunt de fapt business stories cu super-heroes autentici, care nu demonstreaza decat ca toate intamplarile si conceptele sunt subiective, si ca intotdeauna cand ai solutia perfecta sigur mai sunt cateva puncte de vedere perfect valabile chiar daca elementar diferite.

E cartea care m-a facut sa incep fiecare dimineata cu un zambet si idei efervescente, fie ca citeam despre stiluri si caracteristici ale succesului, despre strategii, noroc sau intelepciunea gasita in esecuri si falimente rasunatoare. A positive kick-start, by all means recommended :)

Pricing

2007-09-27T09:47:00.000+03:00

Vad aseara la Diverta, numarul din septembrie al Harvard Business Review. 121.05 RON. WTF? Imi simt aritmetica data peste cap: 121,05 face exact 50$ la cursul BNR de azi. De pe site-ul lor oricine poate vedea ca abonamentul pe un an intreg este de 165$, iar cu tot cu acces la arhiva online (!!!), 190$. Adica cat 4 numere de pe raft de la Diverta.

Sa mizeze oare baietii cu cifrele si preturile de la Diverta pe faptul ca cititorii de HBR nu se dau pe net sa vada cat e pretul corect? Sau ca n-au adresa fixa, card si/sau deprinderi de plati online?

Noaptea Alba

2007-09-24T10:06:00.000+03:00

Desi istovite dupa o saptamana de lucru incheiata zilnic dupa 10 seara si de acel du-te-vino continuu de la standul din Advertising Show, impreuna cu Ralu ne-am gandit sa ne infuzam un pic de cultura si spirit bucurestean colindand prin locurile deschise in Noaptea Alba...

La prima piesa de teatru am ajuns cam tarziu, la a doua era sa fim doborate si calcate in picioare de puhoiul dornic de experiente artistice, care umplea foaierul si o parte din trotuarul de la Bulandra.

Ne-am enervat si ne-am intrebat de ce oare, daca dai teatru gratis, sa nu faci un sistem oarecare de rezervari (sms, www, etc), sa nu ne omorim in figuri, coate si lipsa de aer respirabil pe treptele artei.

Asa ca ne-am orientat spre locatii mai putin populare, ne-am suit pe Arcul de Triumf si am constatat ca e absolut imposibil sa faci vreo fotografie strazilor bucurestene, care fie sunt luminate aiurea, fie sunt adancite in intuneric :(

Lecturi in metrou (1)

2007-09-18T09:28:00.000+03:00

Dimineata am inceput Permission Marketing, za book by Seth. Plina de idei misto, insa mult mai usor de implementat intr-un start-up decat intr-un sistem deja existent: cu cat e compania mai mare, cu atat e mai mare inertia de dupa exceluri.

Ma uit la exemplul meu preferat, f64. Permission marketing pe paine, desi probabil nu la asta s-au gandit: mi-am luat aparatul foto de la ei, servicii excelente, newsletter relevant si cu multe informatii utile, bine gandit si bine scris. Probabil pentru ca pasiunea pentru produse este autentica si vie, iar preocuparea pentru client vine din "cum sa-l ajut sa gaseasca solutia care ii trebuie" si nu "cum sa-i vand un obiectiv mai scump". Ajuta, ce-i drept, si faptul ca in businessul de foto, lucrurile bune sunt aproape intotdeauna mai scumpe, dar sigur ajuta si confortul psihic pe care-l da un sfat bine intentionat, bine plasat.

Gandindu-ma mai bine, ma apuca brusc cheful sa-mi incerc norocul cu un start-up bazat mai mult pe hobby, interes sincer si for the fun of it decat pe sisteme... Da, stiu ca nu e chiar atat de simplu, dar nici chiar atat de complicat...

Joie de vivre, joie de start-up...

Back to school

2007-09-17T09:56:00.000+03:00

Top 5 amintiri despre scoala:

Orele de muzica in care ascultam concerte simfonice, identificam instrumente si imaginam povesti cu zane, reprize de vanatoare si spiridusi
Cutia de guase din care intotdeauna terminam intai tubul de albastru de prusia
Cum eram obligati sa iesim afara sa ne jucam in zapada intre cele doua ore de mate, in generala, motiv pentru care petreceam cel putin un sfert de ora din a doua ora incercand sa revenim din ipostaza de pom de zapada
Laboratorul de chimie cu reactii colorate si eprubete spumegand
Cum niciodata n-am avut teme pe vacanta la matematica

Blogul saptamanii

2007-09-07T13:38:00.000+03:00

... este blogul care ne-a inveselit saptamana asta la birou, cu perle absolut incantatoare si incredibile din incurcatele ite ale traducerilor de film si nu numai. Pe care ne-am hotarat sa-l savuram ca antidot pentru zilele uracioase cu proiecte complicate si datatoare de dureri de cap ce se anunta pentru saptamanile urmatoare :)