Intentie

Imi amintesc perfect primele zile in Bucuresti: dupa-amiezi calde (nu fierbinti ca acum), furnicare de oameni necunoscuti in densitati nemaintalnite pana atunci pentru mine, vuiet de oras viu, strazi largi, foarte multe masini si neprevazutul pandind dupa colt. Usor pierduta in spatiu, ma cucerea sentimentul de bine, de acasa, promisiunea unor ani agitati si a unor aventuri interesante.

An dupa an, schimbarile din mine, Bucurestiul din mine, au devenit tot mai bine definite, mai usor de observat, mai organice. “Te-ai bucurestenizat” imi zicea Igor mai demult, intr-o vacanta de vara, cu accentul imprumutat din dulcele targ al Iesilor. Asa sa fie? Cert e ca m-am trezit, peste noapte, opt ani mai tarziu, ca mi-as fi dorit un martor tacut al acestor schimbari, in care sa pot regasi, povestite cu vocea de atunci lametarile, victoriile, surprizele, micile amanunte de zi cu zi si pretioasele furtuni intr-un pahar cu apa. Mi-e dor de scris si mi-e dor de mine, cum eram, cum sunt azi si cum voi fi peste cativa ani, in Bucuresti sau aiurea.

Asa si de aceea debuteaza acum spiridus de bucuresti.