31 December 2011

Rasfat sanatos, sau cum am ajuns sa-mi placa bio

Cand am ramas insarcinata, am devenit mai atenta. Mancam aceleasi prostii ca inainte, tot pe fuga, dar incepusem incet-incet sa ma preocup de mogaldeata mica din burtica si din cand in cand sa-mi pun intrebari. Tot dadeam gata cate o ciocolata pe zi, dar uneori o salata in loc de sandwich, mai o supa in loc de semipreparate, intrand incet-incet intr-un anotimp mai temperat. Imi amintesc perfect cum cautam un ulei de corp cat mai sanatos, curat de ingredienti cu denumiri dubioase, simplu si hranitor, prin luna a treia, intr-un supermarket. N-am gasit ceva satisfacator si am dat-o pe ulei de migdale simplu. Demential de bun, ademenitor, rasfat total.

Apoi, dupa nastere, mi s-au uscat mainile rau de tot, de la spalat pe maini de 40 de ori pe zi si lipsa disciplinei de a le da cu crema, ulei, orice. Cand s-au inrosit si-au inceput sa se cojeasca si sa ma usture de parca spalasem rufe in zapada in varf de munte, mi-am dat seama ca e groasa si trebuie intreprins ceva. Piciul ma adulmeca si imi lingea mainile sau fata, ceea ce a scos din circuit 80% din cremele pe care le aveam prin casa.

A fost un rasfat incredibil! Nici pe departe atat de scump pe cat imi imaginam, sau pe cat de bine se simtea! Dincolo de toate argumentele pentru o viata sanatoasa, fair trade si respect pentru natura, unturile de corp si cremele pe care le folosesc de vreo jumatate de an incoace sunt absolut minunate in sine. Au o textura care imi da fiori de placere cand le intind pe piele, hidrateaza de-adevaratelea, miros de-mi vine sa le mananc si stiu sigur ca nu-i fac rau piticului care ma miroase, linge, musca, pisca oricand simte nevoia sa-mi arate ca i-s draga :) Culmea culmilor, cu astea nu uit sa ma dau, pentru ca sunt mult prea placute ca sa nu-mi rup cinci minute inainte de culcare, oricat de obosita as fi. Din punct de vedere practic si economic, costa la fel ca celelalte insa tin mai mult si (v-am mai spus?) sunt o revelatie si o explozie senzoriala in sine. Pe mine m-au cucerit definitiv.

Apoi, incet-incet, am schimbat detergentii (de haine, vase, podele), cremele de fata, balsamul de buze, sapunul, gelul de dus si odorizantul de camera. A fost mai simplu decat credeam, cu cateva clickuri in locul meu preferat de pierzanie online, unde gasesc ce nici nu-mi imaginam ca vreau sa caut, Biobunatati. A se consuma impreuna cu fratele sau mai mic, blogul Oliviei despre viata sanatoasa, cu review-uri pertinente si info detaliate, echilibrate, documentate.

Incep 2012 imbracata din cap pana-n picioare cu ulei vanilat, mirosind ca o prajiturica pufoasa si plina de optimism si voie buna. Alint total, ce sa mai zic?!

20 December 2011

Ce-am facut asadar in 2011?

Am intalnit oameni noi, proaspeti, frumosi, generosi. Am invatat multe de la ei si m-am imbogatit ascultandu-i.

Am descoperit langa mine, nestiute, business-uri autentice, solide, create din pasiune si extrem de profesioniste, 100% romanesti. Sustinute de oameni puternici si luminosi. M-au cucerit pentru totdeauna.

Am stat afara, la soare, prin parcuri, pe iarba, mai mult decat cumulat in toti anii de cand am terminat facultatea. Sau liceul. Mai mult, oricum. Am ascultat greierii si pasarelele.
Zic de bine :)

Am citit mult, am invatat multe, am schimbat obiceiuri proaste si atitudini care nu faceau bine nimanui. M-am mai linistit. Am decis ca in multe situatii nu conteaza cine are dreptate si cine a gresit. Conteaza cum mergem mai departe, amandoi cu fruntea sus si lectiile de viata invatate. M-am mai impacat eu cu mine. Am zambit muult mai mult si-am invatat sa pretuiesc altfel timpul care pana acum imi scapa printre degete. Acum a ramas mai putin, mai pretios, mai bine valorificat.

M-am jucat pana la epuizare si am dansat, mai ales in zilele cand de la prima ora eram extenuata. Am cantat (fals, desigur) in fata singurului meu sustinator care ma privea fascinat, zambind cu gura pana la urechi. Pentru ca e atat de simplu sa fii fericit din tot sufletelul de 8-9 luni - pacat ca uitam asta mai tarziu. Am constatat ca solutiile usoare nu sunt tocmai sanatoase, in niciun domeniu, si m-am mirat de cata disciplina iti trebuie ca sa faci ce e corect si just, in fiecare zi. Sa te pui contra curentului consuma mai multa rabdare si forta interioara, dar te imbogateste pe masura. Pe masura sufletului pus la bataie ;)

Am simplificat. M-am deconectat de prin multe locuri de pierzanie virtuala, m-am dezabonat de la newsletteruri inutile, am renuntat la stiri, am redus drastic numarul de feed-uri din reader, am selectat cu atentie locurile unde vreau sa-mi petrec vremea online. Am inchis televizorul. M-am uitat la filme: putine si bune, savurate mai pe indelete.

Mi-a fost tare bine in 2011 si mi-a fost si tare greu.

10 December 2011

De ce si de ce nu

Nenumarate au fost, de-a lungul timpului, motivele pentru care m-am tot intors pe blog, dupa tot atatea plecari si renuntari. Diferite, la randul lor, crampeiele din mine care au razbatut printre cuvinte, aruncandu-se incomplete printre taste, poze, atitudini.

Acum e diferit, ca de atatea ori pana acum, dar intr-o mai mare masura. M-am tot jucat cu ideea unui inceput proaspat, al celei de acum, atat de diferita de cea din 2009, 2007 sau de dinainte. Sa nu-mi amestec inutil senzatiile, povestile, explicatiile si nadufurile, printre linkurile prafuite de pe aici. Sa-mi explodez noutatile intr-un locsor mai potrivit celei de acum, asortat mai deplin noilor nelinisti, victorii, incapatanari. Nimic mai simplu: doua-trei clickuri, cateva customizari absolut necesare, si gata: o noua voce, fara trecut, fara povesti invechite, fara arhive si dari de seama. Totodata, fara senzatia aceea greu de descris, de intoarcere intr-un familiar care ti-a ramas mic, de dragul de a revedea fragmente de tine, de a-ti imagina viitoruri posibile si dileme improbabile. De a te salva, peste timp, cu toate cele simtite, traite, prescurtate din viata reala si cronicate in online. Superficial, stiu...

Aceleasi cuvinte se insira acum, amestecate, intr-un alt colaj, cu atat de diferite intelesuri. Alte povesti, aceeasi eu, sau poate alta.
Om vedea...

10 November 2011

Vreme trece, vreme vine...

Ultimul an a schimbat totul. Dramatic, dar in mod fericit. N-a ramas nicio caramida la locul ei, nicio convingere neclatinata, nicio emotie neinceputa. Centrul de greutate al universului s-a mutat desi nu eram pregatiti pentru asta (nici eu, nici universul, cum se va demonstra), timpul s-a dilatat si spatiul, mai ales cel dintre neuronii cei mai siguri pe job-ul lor, s-a restructurat in mod imprevizibil.

M-am schimbat dincolo de orice previziune si preconceptie pe care cea de dinainte o avea despre ideea de a avea copii. Pentru ca inainte era doar o idee, fara aplicatii practice imediate, intrucat cei din jurul meu fie nu aveau, fie nu mutau discutiile si preocuparile comune in sfera celor mici. Acum e realitatea zbuciumata de zi cu zi si nu e deloc asa cum vezi in filme. Nu e cel mai frumos lucru care mi s-a intamplat (blasfemie, stiu!), dar e cel mai greu. Nu ma asteptam la asta. Toti prostii au copii, cum sa fie greu?

Later edit: nu ma refer, desigur, la cat de greu este sa educi frumos un copil, sa-l inveti despre toate minunatiile din jur si sa-l lasi sa exploreze in deplina libertate. E al naibii de greu sa-l cresti pur si simplu. Sa te trezesti de 5-6-8 ori pe noapte si sa mai functionezi dupa cateva luni de astfel de nopti. Sa te joci cu el pana la epuizare (a ta). Sa-l tii in brate si sa-l alinti din tot sufletul cand te dor toate incheieturile de nu poti respira.

01 October 2011

Redeschidem

De dor. Dor de mine, cea de atunci, cea care nu mai sunt si nu mai pot fi. Dor de toate cele simtite si savurate in plete, sub degete, printre zambete. Dor sa-mi spun povestea si continuarea, sa-mi intorc sufletul pe toate partile si sa-l rastorn printre taste. Dor...

11 March 2010

Lovely discovery


Mai multa inspiratie la: THXTHXTHX

Dear Reason,
Thank you for escaping my understanding every now and then. It keeps me wonderfully alert.
Well done!
Andreea xoxo

28 January 2010

Cosily tucked inside


Photo by handylittleme

08 December 2009

No time

No time to put life on hold any more. Hard learnt lesson, completely earned & uploaded. Beautifully bruised in the process, making it even more boldly worthwhile. No time left for somedays' frustrations cozily tucked up under missed deadlines with the self. No delayed, postponed or canceled follies. No rose-tinted sunglasses for the light within. No need to fuss. No more, not any more.

30 September 2009

Pentru ca.

Pentru ca imi place sa adorm pe canapea, seara de seara, pentru ca imi place cum ma certi bosumflat si ma boscorodesti impachetandu-ma usor, pentru transport pana in dormitor. Pentru ca ma zgaltai cat sa inteleg ca nu sunt in pat, insa destul de usor cat sa nu ma trezesc pana acolo. Pentru ca promit mereu ca nu mai fac, desi niciunul n-am putea lua asta in serios. Pentru ca imi doresc sa fac asta si la 80 de ani.

Sambata ma marit. Pentru ca.

09 August 2009