Stare de ne-stare

Nu-mi place atunci cand lucrurile se blocheaza, cand ramai prins intr-o situatie mai mult timp si nu se intampla nimic, nici bun nici rau. Ma scot din sarite starile astea. Mai bine e sa fie rau, sa simti din plin cat e de rau si cum aproape nu mai poti gandi de durere, nervi, revolta. Ca intr-o relatie de amor, cand nu te poti hotari, cand de fapt nici nu simti nevoia imperioasa sa te hotarasti intr-un fel, nu e atat de bine cat sa dansezi in ploaie, nu e nici atat de rau cat sa incepi sa impachetezi… Si zilele trec intr-o stare de ne-stare care nu e nici buna nici rea, care te framanta dar nu foarte tare, te tine in loc si ramai asa blocat in acelasi loc fara sa stii foarte bine de ce.

A nu se intelege gresit, imi place mult jobul meu. E ceea ce visam in facultate sa fac, locul unde ma potrivesc mai bine decat in jurnalism, rolul care ma completeaza la randul lui. Dar am intrat intr-o stare de blocaj, de rutina, in care lucrurile nu se mai intampla ci stau pe loc. Indiferent ce-as face, stau pe loc, sunt in acelasi stadiu ca acum trei luni, doar ca mai vorbim de ele din cand in cand. Nu m-am plictisit, doar ca a disparut magia, provocarea a ramas dar nu mai e resimtita la fel de intens. Nu ca mi-as dori ca fiecare zi sa fie una nebuna cu deadline-uri, telefoane si apeluri gen “save the planet si-ti facem statuie in parcare”… insa ceva s-a dus. Lipseste vibratia care ma tinea in priza zile in sir, care m-a tinut treaza in prima saptamana aici cand zi de zi pana la miez de noapte faceam si refaceam o prezentare-mamut. Entuziasmul s-a tocit, heyrrupismul s-a pleostit si el, cheful de orice e la cote de avarie. Zilele trec, imi fac treaba pe pilot automat, in suflet ma intreb ce e dincolo de biroul asta, ce poate sa apara la capatul cautarii, ar fi mai bine sa raman sau as fi mai fericita sa plec?

Este asta cea mai buna alegere din toate posibile? As fi mai implinita sa-mi deschid un magazin de bijuterii, sa ma fac freelancer sau m-as potrivi mai bine intr-un alt birou? E o stare de ne-stare sau poate numai oboseala si exasperarea de vara fara concediu inca… cine stie?