11 September 2006

Spiridus cu tzatziki

Cea mai vibranta amintire pe care am adus-o cu mine de acolo este taverna greceasca cu scaune albastre, cu proprietar primitor, cu mustata si plete grizonate de ani si batute de vant, care ne facea din mana cand ne recunostea trecand pragul crasmei lui. Prima data ne-am hotarat sa intram mai mult pentru pitorescul ambiantei, desprinsa parca din povestile vechi, cu muzica traditionala picurand discret si jucaus in difuzoare, o poarta in timp pe care abia o intuiam cu curiozitatea turistului novice in obiceiurile locului.

Feta la cuptor, coapta cu ardei si rosii in vas de lut, alaturi de pita si vinul rosu de casa, zambetul primitor si necunoscator de prea multa engleza, dar deschis si vioi la vederea oricarui oaspete ce-i trece pragul, terasa luminoasa cu scaune mici, albastre, toate ni s-au strecurat pe furis in suflet. Am mai venit o data, dupa o portie de tzatziki “hand-made” (cum scria in meniu)... cremos si usturoiat
cum ii sade bine, cu castraveti proaspeti si racoritori si o alta carafa din acelasi vin...



No comments: