22 November 2006

Brand Camp: raport subiectiv

Prima zi de Brand Camp, cu multa cafea, idei noi si branduri. De dimineata m-a fascinat prezentarea Alinei Wheeler, de un sarm aparte, gravitand printre branduri si perceptii cu gratie si rabdare. Pacat de domnul de la European Drinks, care a urmat in program, si care ne-a aburit cu emotie-n glas mai ceva ca in telenovelele cele mai patetice, mai draga, despre viziunea celor doi gemeni co-presedinti si cele 30 de branduri ale lor pe care 95% dintre participanti nu le-ar fi consumat probabil nici cu pistolul la tampla. Cum nu e bihorean, nu l-am banuit de parti-pris, ci doar de brainwash cu tehnica particulelor inteligente din prea mult Frutti Fresh cu bulbuci.

Pana la pranz am aflat despre oportunitati si riscuri in extensia de brand si despre curajul Arctic de a se extinde in productia de aragaze, si am dezbatut cu Maria, susotind ca la scoala, daca am purta sau nu haine de iarna de la Arctic, daca s-ar extindere in echipament de schi/snowboard (eu am votat pentru!). Mai tarziu invitatii de la Linotype au jonglat cu fonturi si studii de caz, urmati de matricea complicata (dar interesanta, ca toate mecanismele complicate) a noului instrument de planning al programelor de rebranding, instrument propus de Tony Spaeth si Tom Vanderbauwhede. N-am inteles prea multe acum, aprofundez maine la training.

Dupa amiaza, tur de forta. Incalzirea cu Marius Ursache, despre utilitatea manualului de brand, urmat in mod magistral de Christian Schroeder de la Landor Hamburg care ne-a dovedit un lucru pe care multi speakeri romani nici nu-l iau in considerare: ca un powerpoint nu trebuie musai sa fie plicticos si ca filosofia brandingului e mai benefica spusa pe bune, si nu incriptata in termeni stufosi. Dupa aceea am aflat mai multe decat voiam sa stiu despre brandingul statiilor de benzina, dar si un punct de vedere interesant despre cum se combina brandingul cu arhitectura si designul interior al birourilor.

Ziua s-a incheiat in forta, cu 7 reguli esentiale pentru implementarea cu succes al unui brand corporate, din care una incalcata chiar de evenimentul la care participam, sub ochii nostri. O prezentare captivanta, cu multe exemple incredibile dar adevarate (cel mai tare mi-a placut intrarea intr-un birou Abbey National pe care se gaseau trei logo diferite Abbey care trecuse prin 2 rebrandinguri in 2 ani). Dar totusi, de ce de fiecare data reteta magica si cheia succesului contine 7 etape, reguli, key factors, actiuni sau adevaruri? Uneori 10, dar coplesitor de des 7... Cum reusesc? De ce se opreste lumea la 7? Cum de ies fix 7, de fiecare data?

1 comment:

iulian said...

Legat de cifra 7: un studiu a relevat faptul ca pusi sa aleaga o cifra intre 1 si 10, majoritatea subiectilor alegeau cifra 7.

Sentimental vorbind, 7 e o cifra "de siguranta": alegi 7 pentru ca e totusi in jumatatea superioara a sirului 1-10, adica te alegi totusi cu ceva, dar in acelasi timp nici nu bate la ochi, nu pare "nici prea-prea, nici foarte-foarte".