10 December 2006

Despre pirati

Cand eram mica voiam sa ma fac pirat cand o sa cresc mare, sa am o corabie nu foarte mare, insa rapida si sa cutreier la nesfarsit mari, golfuri si plaje neumblate... Citeam carti cu pirati, ma costumam in pirat la orice bal mascat, ma duelam si visam scene de actiune. Absolut previzibil, mi-a placut la nebunie Johnny Depp in prima parte a Piratilor din Caraibe, cu obsesia lui deplina si sincera fata de rom si m-a scos din sarite natafletul de Orlando Bloom.

Zilele astea revad imaginile din copilarie despre pirati, corabii si dueluri cu alti ochi, rasfoind “The Pirate Inside” a lui Adam Morgan, recomandata de AdWeek. E una din cartile rare de marketing care reuseste sa ma captiveze in aceeasi masura in care o faceau “Cei trei muschetari" si Jules Verne prin Patagonia in clasa a doua, sau “Singur pe lume” a lui Hector Malot, intr-a patra, una din cartile rare care stiu sa te invete lucruri serioase creand povesti si aventuri memorabile.

The Pirate Inside este despre pirati, dar mai ales despre marketing: despre cum cultivi un mod de gandire indraznet si inovativ si despre Challenger Brands, piratii moderni ai bataliei pentru mindshare.

Morgan demareaza aventura cartii sale cu o reintoarcere in timp, in vremurile in care piratii faceau legea pe marile deschise (1650-1725), reformuland codul lor de conduita in reguli simple pentru marketerii care trebuie sa devina “Necessary Pirates”, parasind legile nescrise ale categoriei sau corporatiei. Marketerul pirat nu aluneca in anarhism evadand din toate sabloanele si regulile industriei sale, ci migreaza categoric catre o disciplina proprie de a vana oportunitatile, de a se reinventa cu buget redus si de a rezista presiunii superiorilor de a face lucrurile asa cum se fac dintotdeauna.

Usor, cartea aluneca rapid si original in teme consacrate de marketing, redefinite din perspectiva unei piraterii fascinante a ideilor: insight de oportunitate - nu research, diferentierea impinsa dincolo de extreme a brandurilor pirat, comunicare fara buget, dar cu originalitate si tupeu pozitiv.


So, Matey... where did the rum go?

2 comments:

Anonymous said...

Pare interesanta cartea..
Cel putin cum ai descris-o tu.
Am sa o caut si eu.

Spiridus said...

:) e foarte interesanta! si lucrul cel mai fain este ca inspira o anumita atitudine cu care poti aborda chiar si task-urile cele mai banale ;) desi e nevoie de complici, de cele mai multe ori...

eu am luat-o de la biblioteca britanica si o duc inapoi pe 15 ian.