07 January 2007

1508

Vineri seara am avut reintalnire de grupa din facultate. Ne-am strans multi, am ras mult, am povestit. Pe cei mai multi nu i-am vazut de cand am terminat facultatea, iar in 5 ani toata lumea a strans multe povesti. Raluca tocmai venise din State, unde mai avea un semestru de MBA, ne-a povestit despre casuta ei, despre colegii internationali de la facultate si cum e sa te casatoresti la americani, cu acelasi entuziasm ca in facultate. Dana ne-a povestit de India si de calatorii, cum a reusit sa-si ia tot concediul anul trecut, sa-si renoveze casa si ne-a asigurat ca nu vrea copii in urmatorii 5 ani. De la Cristina am aflat cum e sa ai serviciul intai in Otopeni, apoi la Balotesti, iar acum din fericire la doar 5 minute de casa - si am mai aflat ca e haos la Tiriac de cand cu fuziunile, Costin ne-a povestit de noul sau job cu multi programatori tipici drept colegi, iar Alina ne-a surprins cu plecarea de la ING pentru ca toti o stiam acolo, din facultate, si parea atat de firesc.

Trecuse mult timp, pe furis, o luasem fiecare pe drumuri diferite si totusi, glumind si vorbind, ne-am descoperit mai multe lucruri in comun decat atunci cand eram colegi de grupa. Unii acorda credite, altii le cauta, unii si-au renovat casa, altii cauta meseriasi de incredere, unii sunt colegi de serviciu, altii concurenti pe piata, unii casatoriti, altii nu, unii dorindu-si copii, altii dorindu-si sa mai treaca cativa ani.

Ascultandu-i vorbind, imi aminteam ca inca le mai stiu scrisul de pe cursuri – mai ales pe al Ralucai si al Cristinei din anul 1, pe al Emiliei din restul facultatii, al Mihaelei de pe temele la contabilitate – materie pe care n-am priceput-o niciodata, dar pe care o stapanea ea cu suficienta gratie pentru toata grupa – motiv pentru care toata lumea ii stia scrisul de pe temele la conta. Tina si-a comandat Pina Colada si asta mi-a amintit de examenul la care venise foarte mandra de tatuajul proaspat dobandit, pe omoplat. Mai tarziu au venit Gabi, neschimbat, si Oana – mai sofisticata si mai putin neastamparata, dar inca cu zambetul de pustoaica de liceu.

A trecut atata timp, dar suntem cam la fel. Putin mai grown-up, cu alte nuante in par sau priviri, cu alte povesti si alte preocupari in gand, dar radem la fel si ne completam la fel, galagiosi si veseli, cu alte povesti, glume si alte rasete. Sau poate chiar mai bine decat atunci...

1 comment:

Doru Opri┼čan said...

Frumoasa imagine. Am citit si am reusit sa arunc o privire in viitor. Un viitor in care voi privi inapoi...