Zilele astea sunt arici: vorbesc putin, zambesc rar, musc fara avertisment, de sub carapace. Fac ordine in viata si in prieteni, prioritati, proiecte, hobby-uri, planuri, non-planuri. Orele trec pe pilot automat, viata din mine se scurge intr-un alt ritm. Ma cuibaresc inlauntru, pe ascuns, somnoroasa de viata si de intrebari, ca intr-o dimineata de rasfat.
Mai strang putin aer in plamani si reincepem. Cu forte noi. Din nou.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
8 comments:
nu stiu daca-ti spune ceva (esti prea tanara cred) dar pe "vremuri se spunea" arici pogonici :)
aricii pogonici sunt o specie vesela de arici... eu acum sunt un altfel de arici, destul de departe de versurile copilariei :(
poate te inveseleste urmatorul comentariu:
am "google-it" putin de aici de departe - de peste mari si tari- - cautand ceva bloguri din Bucuresti si am dat peste un spiridus cu tzepe:) care face poze foarte reusite asa ca :la mai mare - mult succes mai departe :)
chestia cu pogoniciul (eu am fost anonimul) e intradevar"putin" cam veche :)
cu pogoniciul nu-i problema ca e veche, imi amintesc foarte bine franturi de pe-atunci - dar ariciul de acum e dintr-o specie mai nesuferita si mai artzagoasa :(
cu spiridusul - ma bucur ca-ti place prin vizita pe aici, te mai astept :)
ai grija cu pilotul automat - "Click" cu adam sandler- e un film care daca nu l-ai vazut te-ar ajuta te scuturi putin si sa revii la viata. "o lupta-i viata deci te lupta cu dragoste de ea, cu dor.."
tot arici?..
inca putin :)
hmm..scuturile de orice fel ne mint
ne fac sa ne simtim in siguranta, ca sa ne lase balta atunci cand avem mai mare nevoie.
Un nou inceput...
Intotdeauna.
Post a Comment