03 October 2007

What next?

Cum ramanem, pana la urma, in amintirea celorlalti? Cand ne ducem, in final, ce mai ramane in urma? Un halat pe scaun, o carte neterminata, planuri nerostite, ganduri, cuvinte, povesti retezate din scurt, obiceiuri nefolositoare anymore...

Existenta de zeci de ani se sparge in mici fragmente de amintiri in care ne mai oglindim, o vreme, in sufletele dragi... Suflete care te tin in brate, in ganduri si-n amintiri, o vreme, suflete care se imprastie la un moment dat in cotidian, suflete care nu iti dau drumul, care vor sa te mai tina aproape, o vreme...

Si apoi?

4 comments:

paracelsus said...

chiar asa, ce poate sa ramana?
o amintire, un semn, un nume pe gardul unei vecini, o foaie matricola, un site, o pisica si de ce nu un bilet de loto niciodata verificat.

frumusetea sta in exlpozia unei clipe sau intr-o bucatica incremenita de timp...oricum ar fi, suntem datori sa ne jucam, nu?

len said...

Si daca n-ar ramane nimic, daca vantul te-ar sufla si ploaia te-ar spala poate am aprecia mai mult trecerea si am ramane mai curati dupa, fara sa fim agatati in durere si dorinta.

runbaby said...

si apoi alte suflete care te tin in brate, care se imprastie, care vor sa te mai tina aproape :)...

Spiridus said...

soul-hugging :)