N-am mai scris de mult si n-o sa scriu o vreme. Sunt zile si saptamani in care simt nevoia sa ma ghemuiesc in mine si sa traiesc totul pe cont propriu, ego-centric. Universul, obiectele, intamplarile, trairile se absorb intern cu lacomie, pe nemestecate, se inghesuie toate de-a valma fara timp de nimic.
E o perioada de schimbari, mai mari sau mai mici, toate diferite si multe neprevazute, in care reflectiile si reflexiile raman inauntru, pe dinauntru, pentru ca atunci cand incep sa scriu nu reusesc sa scriu totul, pana la capat, complet... si scrisul isi pierde din rost, pentru ca reflecta un punct temporar de vedere.
Lucrurile capata forme noi - ideile, gandurile, deciziile fac toate piruete noi, zi de zi. Piesa se scrie din mers, intr-un ritm aparte si in ruperi de ritm, fara pauze de scris.
E bine, dar e iures.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment