Simplu: vama veche (pe vremuri, nu acum)... mesele lungi de pe plaja, chiar de langa valuri, vant carliontat si jucaus prin nisip si... se terminase ceaiul verde la bar, asa ca ma las tentata de o cafea la ibric, din care primesc juma de halba de zat - cafea amara si nasoala rau, dar cu zambet bronzat in suflet de prea multe carti sorbite-n soare - si cum sa nu zambesc si eu, cu muzica dintr-aia in priviri, si-un dram de ispita sarata sub buze: cea mai proasta cafea buna, cu gust de valuri si nisip, care zau ca nu dau bine-n cafea, de orice-ai ghici. Multumita?
Mai departe, ne rostogolim cu leapsa pana aici. Got excuses? ;)
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
2 comments:
uite, imi dau seama ca eu niciodata nu am baut cafea in vama! se va remedia situatia la vara :D
de obicei, eu beam ceai verde dimineata devreme... se potrivea muult mai bine cu toate ;)
Post a Comment