25 June 2009

Working Girl's Chronicles: Aplicatii si aplicanti

Episodul curent (cele anterioare aici si aici) e cumva intre mine si psihologul meu imaginar, motiv de batut campii pe blog, ca de aia exista, despre traumatizantul proces de recrutare pe timp de criza, cand nu e usor nici sa fii pe partea cealalta a baricadei, aka in pozitia privilegiata de a face angajari. Doua sunt tematicile principale de vorbit singura-n noapte si datatoare de intrebari retorice:

(1) Fotografia din cv: bineinteles ca ma asteptam sa ma amuz copios, sunt notorii exemplele de poze gen hi5 singura la mare, la soare... Overall, m-am trezit cu o profunda tristete existentiala. Nu zice nimeni sa ai poze profesioniste, desi pretul aparatelor digitale a ajuns spre 100 eur pentru unul decent, iar 90% din telefoane pot scoate o poza rezonabila daca chiar vrei, asa ca de ce sa pui pe cv poze neclare, poze in care in prim plan e o imprimanta, poze in care se vad pixelii mai mari si mai clari decat ochii tai, poze in care abia intr-un colt se desluseste o silueta umana? Care o fi scopul acestei poze? Poate ca nenorocitul aflat fata-n fata cu sute de cv-uri sa aiba un reper vizual sa se descurce si sa coreleze noianul de info despre locuri de munca, calificari si potential cu mutra corespunzatoare?? Si atunci, de ce imi pui si fatza ta in fundal cand in prim plan e o imprimanta? De ce nu lasi numai imprimanta, daca asta te reprezinta, sigur imi amintesc mai usor... (insider tip: desi un ghiveci simpatic ar fi mai memorabil ;) Iar daca tot iti vad fata, de ce iti pui ochelari de soare cat jumate din ea? Pentru ca ai? Pentru ca sunt indispensabili mediului profesional, pentru ca adauga expresivitate si stil? Sau de ce te uiti la mine de parca m-ai lua la bataie? Inteleg, e greu cand te urmaresc paparazzi, dar chiar o fi prima si ultima poza de pe pamant, singura?? De ce pui poze full body, daca aplici la un job cu oarecare valente intelectuale - ar trebui sa-mi pese ca arati beton, cand spun acolo in anuntul meu nivel de cariera 3-5 ani si nu ma refer la modelling? Apropos de asta, o observatie subiectiva: baietii au poze mult mai putin penale decat fetele si, din socotelile mele suspuse greselii, un procent mai mare cred ca merita efortul sa-si puna una pe cv.

(2) Adresa de contact: inteleg ca s-au epuizat cele nume.prenume sau invers si tii sa-ti evidentiezi personalitatea si inventivitatea, insa chestii gen pisoias sforaici, sleepwalker22, shut_up3,14, skywalker1969 si alte alea oare or suna bine in tastele angajatorului? Nu zic nu, putina flexibilitate n-a stricat nimanui, chiar eu am aplicat cu adresa de spiridus la diverse joburi, astfel ca am inceput interviul pe o nota optimista gen "buna, spiridusule!" dar pentru toti ursuletii, neintelesele si obiwankenobi din online - pls gasiti-va si unele mai rezervate, e atat de usor sa-ti faci automatic forwarding de pe o adresa pe alta...

(3) Relevanta: sunt perfect de acord ca nu stii niciodata de unde sare iepurele si, statistic vorbind, legea numerelor mari spune ca vor creste sansele de succes atunci cand urmaresti o suta de mii de piste si aplici la triliarde de joburi decat daca iti pariezi pe unul singur. Big news: daca nu esti entry-level, sansele sunt sa se aplice plicticosenia aia de rationament pentru fraieri care au citit la scoala despre pozitionare si segmentare si care zice ca unei nevoi specifice, nisate, ii raspunzi cu oferta fix pe nisa aia nu pe alta, in parametrii respectivi. Nu pot decat sa ghicesc ca toti cei care au dat, ca si mine, un anunt ff specializat, vor sterge cu maxim zel toate aplicatiile din partea actorilor care se cred ingineri, agentilor de vanzari care se cred PR-isti, asistentelor, centralistelor si call center operators care se cred manageri, accountilor care se cred tehnici si tehnicienilor care se cred copywriteri.

Cam astea ar fi frustrarile de azi si din ultima luna... bear with me, se intrevede luminita de la capatul tunelului...

7 comments:

yohanna said...

la partea cu cv-urile...i feel you my brother, you're not alone :)

PhenoBarbieDoll said...

Oh, I hear ya!

Spiridus said...

Facem un grup de terapie? ;)

yohanna said...

neaparat, eventual si un curs rapid in 5 pasi pentru un cv coerent (ca se pare ca cele 85475498 de lucruri scrise pe tema asta nu-s destul de eficiente) :P

Surik said...

le-am mai postat eu si prin alte parti, insa nu strica sa le mai vada si altii. hai cu grupul de terapie!
"Categoria: cum ne definim obiectivele/aptitudini/scrisoarea de intentie:
I.M.C, 22 de ani, Bucuresti:
“I want to compete for a better position in the company allways cause a better position means more money and more responsabilities too and I know that being clever and being hard worker, successes come!”
D.A, 46 de ani, Bucuresti:
“Work under presure is not a problem for me. I know to stay calm and control the situation, even with people at the desk.”
L.S.C, 37 de ani, Bucuresti:
Obiectiv: “implinire profesionala la un nivel ridicat de cunostinte”.
F.P, 24 de ani, Bucuresti:
Skills: “Am reusit sa conving clientii ca le pot fi rezolvate problemele reusind astfel sa-i calmez.”
Cele bune!

Spiridus said...

daca incepem si cu scrisorile de intentie, nu mai terminam niciodata... am zis sa ma limitez la cele de bun simt, obvious, care ranesc nu doar bunul simt ci si ratiunea existentei in sine...

oliviutza said...

Hahaha...
Eu nu pot sa uit un interviu online atasat unui cv, unde la intrebarea "Care este calitatea ta cea mai importanta?" raspunsul a fost "corpul meu". Partea funny e ca respectiva imi fusese colega de facultate si de camin (coincidenta). Partea trista e ca daca ala era atuul ei.. nu mai comentez ca ziceai ceva de ranirea bunului simt :)))