Cum dragalasenia Spiridusului creste direct proportional cu apropierea concediului

Zilele astea am fost nesuferita, paranoica si cu capsa pusa. Absolut de inteles cand te gandesti ca toti colegii mei au fost in concediu deja, sunt bronzati si au multe de povestit, eu in schimb am refacut oferte si prezentari over-and-over-again. Dar nu pot sa nu observ cum cheful de viata si lucru imi revine subit cand ma uit in calendar si vad ca peste exact doua saptamani ma apuc sa fac bagaje pentru plecare… Cum rezist pana atunci, cum abat gandul de la permanenta iritare fara motiv? Simplu: window-shopping pe net pe site-uri grecesti, printre nesfarsitele pagini de la sephora.com si nu in ultimul rand rasfoind Lonely Planet World Food Guide, pentru a verifica teoria preludiului: orice experienta este cu atat mai intensa cu cat inainte ai asteptat-o, intuit-o, ghicit-o in tacere, anticipand ceva cu atat mai indestulator cu cat in prealabil ai dorit-o foarte mult. Distanta joaca si ea un rol important: trebuie sa ajungi exact in perimetrul in care esti inca departe, asa ca iti imaginezi si faci planuri o vreme, dar nu atat de departe incat sa te gandesti ca n-o sa mai vina si randul tau…

Inchei ziua cu o nota optimista: fac plan de bataie pentru urmatoarele zece zile (lucratoare) si plec fuga-fugutza sa incropesc un tzatziki de Berceni pe post de cina, ca sa ma delectez doua ore conspectand din ghidul culinar pentru inceput de septembrie…