Office bloggin

In cladirea unde lucrez eu sunt 9 bloggeri pe care ii stiu (erau 10 dar Alex si-a dat demisia dupa ce si-a anuntat-o prompt pe blog). Cu doi nu ma stiu deloc in viata reala, doi imi sunt buni prieteni, cu doi n-am avut prea multe in comun, dar sunt profesionisti adevarati pe domeniile lor, pe alti doi i-am vazut la interviul de angajare, le-am dat taskuri si m-au urat din tot sufletul cand nu-i lasam sa stea pe messenger la serviciu.

La un pahar de martini imi dau seama, privind retrospectiv, cat e de fascinant sa descoperi lucruri inedite despre oameni pe care ii stii intr-o singura ipostaza: cea oficiala, de serviciu. Oameni pe care ii admiri intr-o situatie de criza, oameni cu care povestesti intamplari frumoase la o tigara, oameni cu care ai baut bere luata de la Petrom, in birou, la ore tarzii, dupa un proiect greu, oameni pe care nu-i banuiai asa si pe care ii descoperi, necenzurati, din unghiuri la care nu te-ai fi gandit... facand lucruri la care nu te-ai fi gandit, gandind ganduri si versuri pe care nu credeai ca le gandesc.

De pe net le afli in doua clickuri cele mai intime momente, ce amintiri poarta cu ei din copilarie, ce viseaza, ce vor sa faca de fapt cu viata lor, de unde isi cumpara pantofi, ce-i tine treji noaptea si de ce posteaza la ore ciudate. E un amalgam fascinant de experiente definitorii sau total lipsite de importanta care zilnic iti reamintesc, laolalta, cat de putine ajungi sa cunosti in viata reala din oameni pe care ii vezi zilnic, cu care vorbesti zilnic, pe care nu ii ghicesti nici in ruptul capului asa cum sunt ei de fapt...