Efecte secundare din concediu

Incet-incet imi revin dupa concediu. Note-to-self: concediile sunt niste inventii diabolice care te scot din priza o perioada dubla celei de pe cererea de concediu, deci la anul o sa fac lobby sa-mi iau 3 saptamani legat! La intoarcere, mintea rataceste buimaca intre zgomot de valuri si noutati grabite, poante de serviciu pe care nu le intelegi pentru ca habar n-ai cate s-au intamplat in cele cateva zile cand ti-ai luat inima-n dinti sa lipsesti. Mult mai utila si mai productiva este atitudinea unui coleg de-al meu care, pus fata in fata cu anuntul unei iminente sedinte sambata seara, protesta fara convingere: “eu atunci voiam sa-mi iau concediuuuuu!”.

M-am intors martea trecuta din primul concediu real in ultimii trei ani. Am nimerit in mijlocul pregatirilor pentru pre-audit, asa ca am facut eforturi supraomenesti sa-mi incordez neuronii plini de nisip sa citeasca sase proceduri plicticoase si un manual de calitate. Restul saptamanii trecute s-a dus pe narative bugetare pentru cele 3 produse/linii de business de care ma ocup, cu tot tacamul: estimari de piata (well… piete), grafice, tabele, investigatii, concurenti. Iar am scuturat greierasii de nisip, sper sa nu fi incurcat foarte multe.

Azi e prima zi aproape normala, desi e luni, am scapat cu bine de auditori (un fel de bau-bau care s-au plimbat prin toate departamentele ca sa ne chinuie), incep sa revin la realitate recapituland action planuri pe septembrie: multe de facut, de incheiat, proiecte de demarat in numai 2 saptamani. S-a facut frig, incerc sa nu racesc si sa nu-mi iau prea multe suturi pentru ca sunt, bineinteles, ingrozitor de bronzata!

Prietenii stiu de ce…