Weekendul a inceput, ca niciodata, devreme. Vineri pe la 6 am fugit la sauna unde caldura a evaporat curand orice ramasita de planuri si razlete amintiri despre serviciu, relaxand incet muschii, gandurile, visele... Sambata a fost zi de alergat in oras si mutat lucruri, prin ploaie si cartiere indepartate, dar spre seara o carte buna si cana de ciocolata calda (Cadbury’s) cu concentratie dubla fata de recomandarile de pe cutie strecoara din nou, in trup si in suflet, picoteala placuta, de weekend fara griji.
Revad Vanilla Sky (incercand sa il ignor pe Tom Cruise, in top printre actorii nepreferati) si ma intreb: daca ce se intampla in film ar fi posibil, daca as putea sa creez o realitate trucata dupa capul meu, cum ar fi asta? Ce film as juca, dupa ce toate rolurile s-ar termina? “What IS happiness to you, David?”
Ca de fiecare data cand intrebarea asta imi rasare in minte, dimineata aduce cu ea raspunsul decisiv, formulat atent intre pagini de carte parcurse sub patura, la caldurica, intoarsa pe-o coapsa si razand mult, sub gadilituri. Fericirea la mine e intotdeauna dimineata si niciodata sobra...
No comments:
Post a Comment