14 September 2006

Soprano la mic dejun

“Potzi sa pun cafea ca dorm?” intreba el cu curtoazie, gratios valsand printre mese in acea dimineata luminoasa. El, Soprano. Ne zapacim, ne umfla rasul, zicem ca da la unison. Distractia comuna, la mic dejun sau la masa de seara, este sa incercam sa gasim o masa libera pe terasa, in dreapta, unde cel mai simpatic chelner din tot restaurantul incearca sa ne povesteasca diverse istorioare dragutze intr-o romana aproximativa, fermecatoare si plina de savuroase inconsecvente. Orice masa la el are inclus, bonus, un episod de conversatie cu clientii, indiferent daca sunt nemti, romani, rusi, britanici…

El: Cafea, ceai?

B: Cafea.

El: Cafea…?

Eu, adormita rau: Yes.

El: Cine yes, ma?

Mai aflam, printre altele, ca a fost prin Bucuresti, Brasov, Falticeni, ca vinul casei nu e bun pentru ca aroma e mai puternica in sticla mica si nu in butoi de 50litri.

El: Alb sau rosu?

Noi: Care e mai bun?

El: Depinde care place… Alb e rece, rosu nu.

No comments: