A Opta Treapta

Dimineata a inceput devreme, cu claxoane si nervi in traffic, cu emotii daca reusesc sa trec cu aparatul foto de cerberii de la Palatul Parlamentului unde chitisem candelabrele imense. Ma duc la Covey, cu ochii carpiti de somn... ne invioreaza rapid Chris Duffy, cu un savuros umor britanic, moderand prima sesiune de cugetari despre leadership: 2 vorbe despre inteligenta emotionala de la Joachim Kappel, cu accent pe recrutari pentru pozitii senior, cateva observatii culturale despre cum e sa conduci in Balcani de la Nikos Koumettis, un studiu de leadership prezentat de Andi Dumitrescu, sarm retinut marca Sony Mordechai si aberatii fara sens de la Monica Tatoiu, fara nici o legatura logica cu subiectul, cu tema formulata sau cu viata normala, pe dinafara total.

Dupa coffee-break, recital Covey: simplu, direct, emotionant. O prezentare care-ti mergea la inima, cu scurte filmulete despre oameni incredibili, o calatorie catre lucrurile care conteaza in viata, in cuvinte simple. Ramanem la final cu intrebarea deschisa: daca viata ar fi un tablou, ce ai desena acolo? Cu ce culori? Ce forme? Portrete sau peisaje? Ce ar vedea altii in pictura ta si cum devine ea o capodopera? Ce insemni pentru altii si ce urme lasi in picturile lor? Cum gasesti vocea din interior, calauza catre scopul final? Dupa pranz, autografe si o sesiune de intrebari, fascinanta prin sinceritatea deplina a raspunsurilor.

O zi frumoasa, plina de dinauntru. Despre organizare, cu alta ocazie...