10 ani

E mult, e putin? Acum 10 ani ma incalceam pentru primele dati prin trasee dubioase de ratb prin Bucuresti, ratacindu-ma cu precizie de ceas elvetian de fiecare data cand trebuia sa ajung pe undeva. Imi amintesc perfect prima toamna, cu dimineti reci si neprietenoase, cu primele cafele cu grupa cand chiuleam la curs si mergeam la "Bombonica", cand mergeam la primele concerte si inghetam in statia de tramvai spre/dinspre caminul lui Nikos, singura din clasa cu care mai tineam legatura. Au trecut 10 ani de cand se sunase de iesire, dupa bac, si-am luat-o care-ncotro, din aceleasi blockstarturi dar in atatea directii... Ne-am revazut, dupa 10 ani, zambarind si povestind, atat de diferiti de cei care ne stiam, cu 10 ani mai intelepti, dar la fel de sturlubatici. Placut si datator de revelatii, din atata diversitate de trasee, alegeri, cotituri. Fiecare cu siguranta lui si raspunsurile proprii, la o lectie care se invata din mers. Reintoarsa in Bucurestiul de zi cu zi, mai putin iubit decat atunci, schimbat si el dupa 10 ani, inaugurez o noua repriza de dor. Dor sa mai povestim la o bere si dor de mine, de atunci si de acum.