Train-ing

Adica pe tren. Inghesuita intr-un vagon dintr-ala nou si fara compartimente, unde toata lumea stranuta la comun si doarme dupa cum suna telefonul unuia si altuia. In IC, clasa a doua, 79 RON (cool feature: statiile sunt anuntate, ca la metrou, in difuzoare, iar vagoanele au afisaj electronic, doar ca functioneaza din 2 in 14). Inghesuita la propriu, intr-un scaun in care incape un rucsacel mic si-o revista, in care scriu din varful degetelor cu coatele strans lipite de corp, langa domnul in varsta, cu sacou cadrilat, care citeste, absolut fermecator si old-fashioned, “Orbitor” cu lupa.

Si ce moment mai prielnic sa reincep sa scriu pe blog, decat drumul de 6 ore catre intalnirea de 10 ani de la terminarea liceului si nunta unei prietene dragi?! Un weekend care se anunta plin de surprize, revederi si patru zile consecutive in jeans.

Dar revenind la revista. Am descoperit Intelligent life absolut accidental in Istanbul, cautand o revista de fotografie. La prima vedere, m-au cucerit copertile mate si umorul britanic, deci n-am rezistat si mi-am facut abonament online, cateva clickuri mai tarziu. De dimineata am citit numarul de toamna, din scoarta in scoarta. Absolutely loved it din atatea puncte de vedere: echilibrul delicat intre materiale usurele si articole de fond, intre consideratii despre rujul rosu aprins, stilletos si global trends in cheese shops, alaturi de materiale mind-opening despre biciclete reciclate in Paris, Charles la 60 de ani sau magazinele britanice de familie pe care de disparitie. “I never hated a man enough to return diamonds”... Lifestyle dintr-o perspectiva noua, proaspata – cu seriozitate britanica si zambet ironic in coltul gurii. Must-read :)