Azi implinesc 27 de ani. Nu sunt genul care sta si socoteste varste, in special pentru ca nu cred in relevanta varstei biologice. Anul trecut a fost primul an cand ziua mea m-a izbit cu un soi necunoscut de self-awareness. Implinisem 26 de ani, nu mai eram undeva in zona placut confuza a lui “douazecisiceva de ani”. Nu-i simteam, insa atarnau langa mine intr-un mod care ma facea foarte constienta de asta, ca o eticheta de un tricou recent cumparat. Ma maturizam? Slabe sanse. Totusi, la 26 de ani, aveam senzatia imbarcarii intr-un nou vagon. Acelasi expres, aceeasi clasa, alt vagon. Bagaje de mutat, oameni de depasit pe coridor, obstacole, alte bagaje, prieteni de stat la taclale. La 26 de ani am vrut foarte mult sa scriu o carte. Ca si data trecuta, voiam sa inghesui in cateva zile de munca neintrerupta, toate lucrurile pe care le am de spus, printre foi aruncate frenetic prin casa, iesind din masina de scris in ritm de simfonie punk. La 20 de ani fix, asa scriam. De ziua mea m-am dus la tipografie sa dau BT pentru prima mea carte. Acum am schimbat masina de scris pe un laptop si scriu mai rar. Mai rar despre mine, mai des despre serviciu, planuri, prezentari, documente serioase. Cand sunt obosita si satula, in loc sa scriu sau sa ma urc in trenul spre mare, sortez poze, le organizez, le re-aranjez, incercand sa nu le pierd din vedere. Nu ma pricep la fotografie mai mult decat ma pricepeam atunci, la scris… ma prinde insa acelasi entuziasm maniac, aproape incapatanat. Nu de a obtine ceva perfect, ci de a obtine ceva care ma reprezinta. Cartea de demult s-a dus cuminte pe raft, dupa lansare (cu bere Suceava, vivat!), s-a acoperit de praf si pe masura ce incepea sa nu mi se mai potriveasca, am uitat-o. De fapt nici nu pot spune sigur ca am crescut, poate doar am schimbat traiectoria, cu una paralela, prin translatie, in loc sa schimb unghiul si dinamica. Dar bat campii.
Revenind… Absolut previzibil, n-am mai scris a doua carte, m-am luat cu altele. Pe prima am ascuns-o, pentru a doua am pastrat povestile, in suflet, nu pe hartie. Si ma simt bine…
skip to main |
skip to sidebar
SpiridusLand
Bottled & Labeled
- daily surprise (52)
- in-sights (41)
- reassuringly ironic (20)
- little things (18)
- review (16)
- spiridus hai-hui (14)
- time (12)
- books (11)
- thoughts (11)
- curious (8)
- past tense (7)
- quotes (5)
- drunk bloggin (2)
- kodak moments (2)
- memories (2)
- work (2)
Spiridus Arhivat
Banner designed by Andrei Popa
Disclaimer: Opiniile, ideile si carcotelile Spiridusului sunt ale lui si numai ale lui. Fiind exprimate pe un blog personal, ele nu implica alte entitati decat Spiridusul insusi.
8 comments:
la multi ani si mai vorbim cand faci 30 si n-ai nici o legatura cu ei. citindu-ti postul mi s-a parut ca ai facut dreptate pentru toate celelalte zile de nastere nepostate, nebloguite. io am cam neglijat-o pe a mea, desi am fost plina de bune intentii
multumesc frumos pentru urari, gargaritza :)
La multi ani ! Sa fii iubita !
- Andrei Rosca
:) multumesc. si tie, numai vesti bune si surpize placute!
la multi ani Andreiutza.
p.s.: vreau sa citesc si eu...stii tu :D
21 iulie :)) La Multi Ani! Ca de la rac la rac :) Si eu sunt tot pe acolo pe undeva. Prima zi de rac iar sora-mea ultima zi. Din 22 in 22. Mai cabalistic de atat nici ca se poate!
Ciudat ca atunci cand esti mic de-abia atepti sa-ti sarbatoresti ziua iar pe masura ce imbatranesti, ai fugi oriunde doar sa nu constientizezi ca a mai trecut un an.
Multumesc frumos :) Tot de la rac la rac :) desi mie nu mi-a placut niciodata ziua mea, nici macar atunci cand eram mica, pentru ca toti prietenii mei erau plecati pe undeva in luna iulie :(
cine isi numara anii inainte sa le simta greutatea ? probabil nimeni. lucrurile stau bine atata timp cat simti ca traiesti, cat mai reusesti sa gasesti emotii datorate intamplarilor de zi cu zi : un chelner stupid, joaca unui copil, o excursie de unul singur prin vartejul ametitor al europei ...
viata e asa cum reusesti sa o privesti (sau cel putin as ar fi frumos sa fie)
Post a Comment