Cel mai simpatic titlu

Din presa de azi: Patriciu sapa dupa potcoave de caluti de mare :) Sooo cute!

Ssssht! Universul conspira, sa nu-l tulburam...

Universul conspira cel mai bine cand nu te stradui absolut deloc, si cand iei decizii aleator, fara nicio grija sau preocupare sa iasa bine. Cand sa mergem o saptamana la Berlin? In iulie sau august? Sa zicem iulie, ca vine mai repede... In prima parte, sau in a doua? Mi-e absolut egal... cat costa biletele de avion? Exact la fel in orice saptamana. Hmm... hai sa mergem de pe 18 pe 25, sa zicem... Sa fie racoare si sa ne sarbatorim ziua pe meleaguri straine... vrei? Whatever... [trec aprox 1,5 luni de la faza de luat bilete si rezervat hotel] Auzi, era un concert misto la Berlin... nu mai stiu cine, parca auzisem... U2?! Cand e? Pe 18 iulie seara. Sigur nu mai sunt bilete! Mai sunt? Da, mai sunt!! Mergem? Mergem! MERGEM!!!

WTF, nici daca ma dadeam peste cap nu se intampla asa o potriveala!!!

Tuning. Laptop tuning.

Girlish & cute, plin de voie buna :)

Blondest

Cat de blonda sa fii sa intorci pe linie continua si sa te ciocnesti cu un politist pe motocicleta cu girofarul pornit care mergea regulamentar pe prima banda? Romania, mereu surprinzatoare.

(aseara, vis-a-vis de Pizza Hut de la Universitate)

Invatatura de minte

Uneori nu e deloc bine/utile/indicat sa citesti feed-urile in autobuz, dimineata, in drum spre birou si spre o noua zi plina de taskuri anoste si documente idioate. Mai ales nu e bine sa faci asta cu anumite bloguri unde anumite persoane dragi tie povestesc in lung si-n lat peripetiile recente. In mod particular, nu e inteligent sa faci asta atunci cand stii ca ti-e dor disperat de o vacanta si de nonsalanta fara griji a diminetilor in care nu-ti mai bei cafeaua pe canapea, cu vedere la cartier gri, ci pe la vreo terasa plina de soare si relaxare, sau sub umbrela pe banca sub ploaie racoroasa si vesela de vara.

Cum de data aceasta merg la Londra, primul scenariu este foarte putin probabil, statistic nesemnificativ din relatarile prietenilor cunoscatori. Motiv pentru care, mai rumegand un pic, am degenerat in niscaiva shopping online in pauza de masa, cautand un obiectiv mai luminos (f/2.8) si deci mai potrivit momentelor gloomy, innorate, ploioase si chiar torentiale pe care abia astept sa le consum vreme de sase zile pe stradutele londoneze cu sensurile lor incurcate. Dupa experienta celor sapte zile in Paris, cand a turnat cu galeata cam tot timpul si dupa frigul innorat care ti se strecoara in piele (dar nu in suflet, pentru asta sunt destule remedii :) in Amsterdam in august, ma pregatesc deci sufleteste, de pe acum, sa savurez un weekend pluvial de aprilie (cu ceva ceata pe la colturi, pe pariu) pe malurile Tamisei. Pana atunci mai e destul timp de planuri, descoperiri si imprieteniri cu noul obiectiv si filtrele aferente. Cheers!

Update

Pe casa din fata geamului de la birou s-a facut derdelus :)

Cea mai buna cafea proasta?

Simplu: vama veche (pe vremuri, nu acum)... mesele lungi de pe plaja, chiar de langa valuri, vant carliontat si jucaus prin nisip si... se terminase ceaiul verde la bar, asa ca ma las tentata de o cafea la ibric, din care primesc juma de halba de zat - cafea amara si nasoala rau, dar cu zambet bronzat in suflet de prea multe carti sorbite-n soare - si cum sa nu zambesc si eu, cu muzica dintr-aia in priviri, si-un dram de ispita sarata sub buze: cea mai proasta cafea buna, cu gust de valuri si nisip, care zau ca nu dau bine-n cafea, de orice-ai ghici. Multumita?

Mai departe, ne rostogolim cu leapsa pana aici. Got excuses? ;)

Inceput de weekend

Recapitulare

Dupa un Craciun tihnit la Suceava, cu voie buna, zapada scartaind sub picioare si soare cu dinti, ne intorceam pe 28 spre Bucuresti, cu planuri de Revelion la cabana "plapumioara", in lipsa de alternative viabile (deh, asa e cand te trezesti in ultimul moment si nu-ti vine sa dai 600 eur pe cateva zile langa Brasov)... Deodata, pe la 12-1, in masina, imediat dupa Bacau, pica fisa. Repede, telefoane, intrebari, lamuriri, alte telefoane, gasit bilete de avion, cumparat bilete de avion prin telefon, cerut zile de concediu, pregatit liste & listute, despachetat, impachetat.

A doua zi dimineata la 7.30 eram in avion spre o vacanta la schi absolut neasteptata. Doua ore mai tarziu, in Treviso, inghesuiam doua trollere uriase, patru rucsaci si o placa de snowboard in si deasupra Peugeotului 106 al lui Pablo, ocupat pana la refuz de bagaje si 4 pasageri. Ne indreptam spre munti printr-o atmosfera descurajanta de primavara, dar cu asigurari repetate de zapada pe partii.

Incepem bine, pe 30, abia dezmeticiti, prima zi de schi la Obereggen si o finalizam cu diverse expresii greu de reprodus la adresa sistemului de transport italian, a soferilor de autobuz si a madamei de la oficiul de turism care nu stia citi orarul de autobuze. Prindem ultima cursa, schimbam in Monte San Pietro unde alergam dupa al doilea autobuz si reusim sa coboram, in ciuda indicatiilor, la statia potrivita.

A doua zi demaram un jogging matinal spre statia de autobuz si ne redirectionam spre Bolzano, in cautarea lui Yotzi. Petrecem cu cremwursti pe strada, admiram un maraton local, ne rasfatam cu cafea buna, torta de fructe si devastam un magazin de specialitati de ciocolata. Ne intoarcem in casuta lui Pablo, trecem la pregatiri si ne indopam cu bunatati de Anul Nou. Pocnim o sticla de sampanie la 11, pentru noul an romanesc, mai pocnim una si la 12, privind artificiile stil "licurici explodati" in cinstea noului an italian. Degustam peste la aburi cu brocolli si alte minunatii... Pare ca a inceput bine anul...

Pe 1, de dimineata, plecam la Canazei. Schiem toata ziua, nu ne grabim la timp si ramanem pe partie, asistand la un apus feeric printre munti, fara timp de poze si reflectii, nevoiti sa coboram pe schiuri pana la caderea noptii, ca sa prindem, inghetati, ultima cabina spre oras. Pe 2 si 3 schiem in Castelir, incercam cat mai multe rute, prindem ultimele autobuze, exploram Predazzo, descopar ce bine incalzeste un "Bombardino" fata de o cana de vin fiert. Ningeee!

Pe seara ne hotaram sa petrecem ultima zi in Venetia, asa ca impachetam totul rapid si a doua zi la pranz cochetam cu ideea unei plimbari cu gondola (imagini aici). Ne plimbam pe canale, ne ratacim, regasim drumul, apoi ne mai ratacim putin printre masti si cioburi colorate din sticla de Murano. Relaxare deplina, cladiri vechi, colturi intunecate. Imi dau seama cat de departe sunt de cursul normal al vietii si mi se pare aproape imposibil sa ma inchipui, atat de repede, inapoi la serviciu. Dupa o vacanta minunata, neasteptata, pe nerasuflate. Game on!

Inceput de an

... pe schiuri. Neprevazut, dar minunat ;)

Working Girl's Chronicles: Money talk

Inevitabila intrebare despre bani. Cea la care stii ca n-ar trebui sa raspunzi, pentru ca iti restrange orizontul de negociere, setand niste asteptari despre care nu intotdeauna stii daca sunt aliniate cu realitatea. Suma care da indicii periculos de interpretabile, subiective si imprevizibile: daca e prea mult, esti cu nasul pe sus, o aroganta si o materialista. Daca ceri prea putin, inseamna ca te vinzi ieftin, nu stii piata, si sigur n-o sa poti bate prea tare cu pumnul in masa cand vei cere prima promovare, din motivele 1 si 2.

Aceeasi intrebare pe care n-o poti ocoli, pentru ca trebuie scrisa o suma pe cv-ul tau, de comparat cu alte sume de pe alte cv-uri. Dezarmant, nimeni nu isi noteaza lucurile misto pe care le-ai spus, afirmatiile curajoase si ground-breaking, singura dovada scrisa este suma aceea pe care ai spus-o fara convingere, incercand inutil sa ocolesti subiectul.

Honestly speaking, toata obsesia legata de a spune precis cati bani vrei e putin nelalocul ei. De fapt, lucrurile sunt mult mai simple, pentru cei care ezita in a anunta cu strigare o anumita suma. Fluturasii din stomac si nesiguranta de moment, ca si intreaga situatie, seamana de fapt foarte mult cu simptomele unui blind date clasic.

Te vezi, la o cafea, cu un necunoscut despre care stii niste lucruri, dar nu cele esentiale. Stii ca ii place Seinfeld si ca nu zboara cu avionul, ai auzit de la prieteni ca nu se uita la fotbal decat cand joaca Juve, dar nu stii daca e genul care iti va aduce micul dejun in pat sau daca va gasi un pretext stupid ca sa nu te mai sune, dupa un one-night stand. Parcurgi brosura companiei, dar habar nu ai daca vei ajunge sa-ti blestemi zilele sau, dimpotriva, daca lucrurile nespuse vor fi exact cele pe care le vei descoperi zambind din tot sufletul.

Un blind date la o cafea. Context in care banii au importanta cafelei. Nu intr-o bomba de cartier, nu intr-un cafe super-glam prohibitiv. Undeva approachable & friendly. Unde poti vorbi deschis, la o cafea buna. Nici prea scumpa, nici posirca. Just right.

Zapada de Decembrie

Mai multe aici.

Weekend colorat

la Barcelona :) Hasta luego!

Surpriza la ceas de seara

Carti. Multe carti. Indecent de multe carti. O sa tot citim, in metrou sau wherever... Timp sa fie!

Descoperirea de azi

este blogul celor 1001 de nopti, care ne-a inseninat si pus pe chicotit si peste care am dat din intamplare, pe pagina de bloguri personale inscrise la Internetics. Este, pe scurt, cea mai proaspata si frumoasa descoperire din toamna asta - iti tin pumnii, Spaghetule! :)

Prin parc

Mai multe aici.

Daily Surprise: One Note

Aflata azi la o conferinta unde se bateau campii pe teme mult prea teoretice, am zis sa profit de faptul ca bateria de la laptop rezista 3,5 ore, asa ca m-am jucat putin prin OneNote, aplicatia de luat notite si organizat fisiere, imagini, screenshot-uri si multe altele. Mi s-a parut genial modul cum poti sa creeze notebookuri, sectiuni, suprasectiuni si pagini, intr-un mod mult mai simplu si user-friendly decat Google Docs.

Evident, dezavantajul e ca aplicatia nu e disponibila pe net, deci trebuie sa verific daca schema cu sincronizarea chiar functioneaza si in ce fel. Mi-au mai placut template-urile, frumos desenate si usor de folosit. De fapt, asta e si impresia de ansamblu: simplitate, functionalitate, icon-uri sugestive si un tutorial structurat ca un notebook - pentru a ilustra si mai bine, vizual, ce si cum poti face :)

Revenind la conferinta care m-a dus in mars fortat (al gandurilor pierdute aiurea printre norisori) catre aceasta descoperire (foarte draga inimii mele so far): de ce oare nu exista rolul de content manager la multe conferinte romanesti de business? Sau poate exista, dar nu e foarte bine conturat, motiv pentru care de multe ori lipseste coerenta si coeziunea interna a evenimentului, care pare mai degraba o colectie de prezentari pe aceeasi tema generala, dar fara a sustine un ritm firesc al ideilor si discutiei. Lipseste dirijorul, iar orchestratia o ia uneori pe alaturi si nu pot decat ca pe viitor sa sper la evenimente mai inchegate si la vorbitori mai inspirati si pe aceeasi lungime de unda ;) Vedem maine, la Toolbox!

Lecturi in metrou (3)

Cum ar fi daca astazi as reusi sa fac toate lucrurile de pe to-do list? Daca la 5.30 (contrar practicii curente, cele 12 ore zilnic petrecute la serviciu nu sunt toate incluse in fisa postului :) m-as uita pe notepadul de langa mine si apoi in inbox conluzionand ca nu mai am nimic de rezolvat pe ziua de azi?

Si daca acest lucru uimitor s-ar intampla in fiecare zi, la ora plecarii, si daca as pleca in fiecare seara (seara, nu noapte!!!) linistita ca toate lucrurile pe care le aveam de facut s-au intamplat deja... cum ar fi? Sa dorm noaptea, nu sa ma trezesc la 2.30, 3.30 sau 4.30 (like clockwork) cu diverse idei de serviciu, solutii sau noi initiative, ci sa dorm bustean pana a doua zi? Cum ar fi daca, in loc sa-mi pierd mintile incercand sa ma impart intre 1000 de proiecte si intalniri si briefuri si prezentari, fiecare minut ar trece ocupat exact cu lucrul pentru care ar trebui sa-l petrec?

Nu stiu cum ar fi, deocamdata am citit cartea :) David Allen - Getting Things Done (blog aici). Saptamana viitoare va povestesc cum e...

Lecturi in metrou (2)

Saptamana asta m-am plimbat cu Tactics a lui De Bono in rucsac prin metrou, meditand asupra relativitatii curgerii timpului si distantelor dintre statii. De vreo 2 ori era sa uit sa cobor, pentru ca e o carte care te prinde, pe care o citesti pe nerasuflate stiind ca e una din cartile pe care le vei reciti, over and over, pentru doza de optimism, entuziasm si incredere pe care o inspira prin povestile si invatamintele sale.

Cele 50 de interviuri care contureaza ideea acestei carti sunt de fapt business stories cu super-heroes autentici, care nu demonstreaza decat ca toate intamplarile si conceptele sunt subiective, si ca intotdeauna cand ai solutia perfecta sigur mai sunt cateva puncte de vedere perfect valabile chiar daca elementar diferite.

E cartea care m-a facut sa incep fiecare dimineata cu un zambet si idei efervescente, fie ca citeam despre stiluri si caracteristici ale succesului, despre strategii, noroc sau intelepciunea gasita in esecuri si falimente rasunatoare. A positive kick-start, by all means recommended :)

Blogul saptamanii

... este blogul care ne-a inveselit saptamana asta la birou, cu perle absolut incantatoare si incredibile din incurcatele ite ale traducerilor de film si nu numai. Pe care ne-am hotarat sa-l savuram ca antidot pentru zilele uracioase cu proiecte complicate si datatoare de dureri de cap ce se anunta pentru saptamanile urmatoare :)