Showing posts with label reassuringly ironic. Show all posts
Showing posts with label reassuringly ironic. Show all posts
09 August 2009
25 June 2009
Working Girl's Chronicles: Aplicatii si aplicanti
Episodul curent (cele anterioare aici si aici) e cumva intre mine si psihologul meu imaginar, motiv de batut campii pe blog, ca de aia exista, despre traumatizantul proces de recrutare pe timp de criza, cand nu e usor nici sa fii pe partea cealalta a baricadei, aka in pozitia privilegiata de a face angajari. Doua sunt tematicile principale de vorbit singura-n noapte si datatoare de intrebari retorice:
(1) Fotografia din cv: bineinteles ca ma asteptam sa ma amuz copios, sunt notorii exemplele de poze gen hi5 singura la mare, la soare... Overall, m-am trezit cu o profunda tristete existentiala. Nu zice nimeni sa ai poze profesioniste, desi pretul aparatelor digitale a ajuns spre 100 eur pentru unul decent, iar 90% din telefoane pot scoate o poza rezonabila daca chiar vrei, asa ca de ce sa pui pe cv poze neclare, poze in care in prim plan e o imprimanta, poze in care se vad pixelii mai mari si mai clari decat ochii tai, poze in care abia intr-un colt se desluseste o silueta umana? Care o fi scopul acestei poze? Poate ca nenorocitul aflat fata-n fata cu sute de cv-uri sa aiba un reper vizual sa se descurce si sa coreleze noianul de info despre locuri de munca, calificari si potential cu mutra corespunzatoare?? Si atunci, de ce imi pui si fatza ta in fundal cand in prim plan e o imprimanta? De ce nu lasi numai imprimanta, daca asta te reprezinta, sigur imi amintesc mai usor... (insider tip: desi un ghiveci simpatic ar fi mai memorabil ;) Iar daca tot iti vad fata, de ce iti pui ochelari de soare cat jumate din ea? Pentru ca ai? Pentru ca sunt indispensabili mediului profesional, pentru ca adauga expresivitate si stil? Sau de ce te uiti la mine de parca m-ai lua la bataie? Inteleg, e greu cand te urmaresc paparazzi, dar chiar o fi prima si ultima poza de pe pamant, singura?? De ce pui poze full body, daca aplici la un job cu oarecare valente intelectuale - ar trebui sa-mi pese ca arati beton, cand spun acolo in anuntul meu nivel de cariera 3-5 ani si nu ma refer la modelling? Apropos de asta, o observatie subiectiva: baietii au poze mult mai putin penale decat fetele si, din socotelile mele suspuse greselii, un procent mai mare cred ca merita efortul sa-si puna una pe cv.
(2) Adresa de contact: inteleg ca s-au epuizat cele nume.prenume sau invers si tii sa-ti evidentiezi personalitatea si inventivitatea, insa chestii gen pisoias sforaici, sleepwalker22, shut_up3,14, skywalker1969 si alte alea oare or suna bine in tastele angajatorului? Nu zic nu, putina flexibilitate n-a stricat nimanui, chiar eu am aplicat cu adresa de spiridus la diverse joburi, astfel ca am inceput interviul pe o nota optimista gen "buna, spiridusule!" dar pentru toti ursuletii, neintelesele si obiwankenobi din online - pls gasiti-va si unele mai rezervate, e atat de usor sa-ti faci automatic forwarding de pe o adresa pe alta...
(3) Relevanta: sunt perfect de acord ca nu stii niciodata de unde sare iepurele si, statistic vorbind, legea numerelor mari spune ca vor creste sansele de succes atunci cand urmaresti o suta de mii de piste si aplici la triliarde de joburi decat daca iti pariezi pe unul singur. Big news: daca nu esti entry-level, sansele sunt sa se aplice plicticosenia aia de rationament pentru fraieri care au citit la scoala despre pozitionare si segmentare si care zice ca unei nevoi specifice, nisate, ii raspunzi cu oferta fix pe nisa aia nu pe alta, in parametrii respectivi. Nu pot decat sa ghicesc ca toti cei care au dat, ca si mine, un anunt ff specializat, vor sterge cu maxim zel toate aplicatiile din partea actorilor care se cred ingineri, agentilor de vanzari care se cred PR-isti, asistentelor, centralistelor si call center operators care se cred manageri, accountilor care se cred tehnici si tehnicienilor care se cred copywriteri.
Cam astea ar fi frustrarile de azi si din ultima luna... bear with me, se intrevede luminita de la capatul tunelului...
(1) Fotografia din cv: bineinteles ca ma asteptam sa ma amuz copios, sunt notorii exemplele de poze gen hi5 singura la mare, la soare... Overall, m-am trezit cu o profunda tristete existentiala. Nu zice nimeni sa ai poze profesioniste, desi pretul aparatelor digitale a ajuns spre 100 eur pentru unul decent, iar 90% din telefoane pot scoate o poza rezonabila daca chiar vrei, asa ca de ce sa pui pe cv poze neclare, poze in care in prim plan e o imprimanta, poze in care se vad pixelii mai mari si mai clari decat ochii tai, poze in care abia intr-un colt se desluseste o silueta umana? Care o fi scopul acestei poze? Poate ca nenorocitul aflat fata-n fata cu sute de cv-uri sa aiba un reper vizual sa se descurce si sa coreleze noianul de info despre locuri de munca, calificari si potential cu mutra corespunzatoare?? Si atunci, de ce imi pui si fatza ta in fundal cand in prim plan e o imprimanta? De ce nu lasi numai imprimanta, daca asta te reprezinta, sigur imi amintesc mai usor... (insider tip: desi un ghiveci simpatic ar fi mai memorabil ;) Iar daca tot iti vad fata, de ce iti pui ochelari de soare cat jumate din ea? Pentru ca ai? Pentru ca sunt indispensabili mediului profesional, pentru ca adauga expresivitate si stil? Sau de ce te uiti la mine de parca m-ai lua la bataie? Inteleg, e greu cand te urmaresc paparazzi, dar chiar o fi prima si ultima poza de pe pamant, singura?? De ce pui poze full body, daca aplici la un job cu oarecare valente intelectuale - ar trebui sa-mi pese ca arati beton, cand spun acolo in anuntul meu nivel de cariera 3-5 ani si nu ma refer la modelling? Apropos de asta, o observatie subiectiva: baietii au poze mult mai putin penale decat fetele si, din socotelile mele suspuse greselii, un procent mai mare cred ca merita efortul sa-si puna una pe cv.
(2) Adresa de contact: inteleg ca s-au epuizat cele nume.prenume sau invers si tii sa-ti evidentiezi personalitatea si inventivitatea, insa chestii gen pisoias sforaici, sleepwalker22, shut_up3,14, skywalker1969 si alte alea oare or suna bine in tastele angajatorului? Nu zic nu, putina flexibilitate n-a stricat nimanui, chiar eu am aplicat cu adresa de spiridus la diverse joburi, astfel ca am inceput interviul pe o nota optimista gen "buna, spiridusule!" dar pentru toti ursuletii, neintelesele si obiwankenobi din online - pls gasiti-va si unele mai rezervate, e atat de usor sa-ti faci automatic forwarding de pe o adresa pe alta...
(3) Relevanta: sunt perfect de acord ca nu stii niciodata de unde sare iepurele si, statistic vorbind, legea numerelor mari spune ca vor creste sansele de succes atunci cand urmaresti o suta de mii de piste si aplici la triliarde de joburi decat daca iti pariezi pe unul singur. Big news: daca nu esti entry-level, sansele sunt sa se aplice plicticosenia aia de rationament pentru fraieri care au citit la scoala despre pozitionare si segmentare si care zice ca unei nevoi specifice, nisate, ii raspunzi cu oferta fix pe nisa aia nu pe alta, in parametrii respectivi. Nu pot decat sa ghicesc ca toti cei care au dat, ca si mine, un anunt ff specializat, vor sterge cu maxim zel toate aplicatiile din partea actorilor care se cred ingineri, agentilor de vanzari care se cred PR-isti, asistentelor, centralistelor si call center operators care se cred manageri, accountilor care se cred tehnici si tehnicienilor care se cred copywriteri.
Cam astea ar fi frustrarile de azi si din ultima luna... bear with me, se intrevede luminita de la capatul tunelului...
17 March 2009
Sa ne exersam rabdarea online, instant
Deci am avut proasta inspiratie sa-mi sterg contul de Twitter pe care nu l-am folosit veci, pe la inceputul anului, in elanul de a curata de pe fata pamantului toate conturile proprietate personala pe care se asterne praful in online. Deci l-am sters. Foarte gresit. Pe la inceputul lui martie, ratacind fara sens pe net, reinvie in triluri de primavara ideea de Twitter. Let's give it a shot, says I! Usor de zis, greu de facut. Incerc o combinatie user-parola, nu merge. Incerc sa recuperez parola, introduc adresa de mail, dau click si eroare: nu am cont pe Twitter. Excelent zic, sa ne inregistram! Foarte gresit, zic ei: adresa de e-mail cu pricina (pardalnicul de spiridus de gmail) e deja inregistrata in sistem. Incerc sa inteleg: deci n-am cont si nu pot sa-mi fac unul pentru ca adresa e in sistem. Minunat! Ma plimb de mai multe ori printre ferestrele ciripitoare, intr-un tarziu gasesc link sa-mi recuperez contul sters, daca intre timp mi-a venit gandul cel bun si mi-am reconsiderat decizia de stergere! Desigur, unde semnez? Cateva clickuri mai tarziu, starea de perplexitate continua, dand cu ochii de ecranul de mai jos:
Asadar am de asteptat pana la 30 de zile pentru a-mi recupera un nenorocit de cont pe care nu l-am folosit niciodata. 30 de zile sa meditez la ce-am facut. 30 de zile de asteptare ca sa pot apoi sa postez instant raspunsul la intrebarea "ce mai faci?" Multumesc, bine! Mai am doua saptamani de asteptare ca sa pot raspunde instant ce mai fac. In rest, toate bune: timpul curge, clickurile se duc pe apa sambetei, in timpul liber fac exercitii de rabdare, 3 serii de cate 10...
Asadar am de asteptat pana la 30 de zile pentru a-mi recupera un nenorocit de cont pe care nu l-am folosit niciodata. 30 de zile sa meditez la ce-am facut. 30 de zile de asteptare ca sa pot apoi sa postez instant raspunsul la intrebarea "ce mai faci?" Multumesc, bine! Mai am doua saptamani de asteptare ca sa pot raspunde instant ce mai fac. In rest, toate bune: timpul curge, clickurile se duc pe apa sambetei, in timpul liber fac exercitii de rabdare, 3 serii de cate 10...
02 February 2009
De luni dimineata
Ar trebui sa se inventeze super-eroul de luni dimineata, care sa ne rapeasca de la birou si sa ne duca in vacanta pentru inca o zi...
Dixit Rodica, in tentativa de a ne mobiliza pentru inca o saptamana minunata ;) Oferte concrete si destinatii in comments, s'il vous plait!
Dixit Rodica, in tentativa de a ne mobiliza pentru inca o saptamana minunata ;) Oferte concrete si destinatii in comments, s'il vous plait!
13 October 2008
Spusa de azi (2)
"If you're going through hell, keep going". Elsewhere.
(Winston Churchill with a bit of help)
(Winston Churchill with a bit of help)
02 October 2008
Train-ing
Adica pe tren. Inghesuita intr-un vagon dintr-ala nou si fara compartimente, unde toata lumea stranuta la comun si doarme dupa cum suna telefonul unuia si altuia. In IC, clasa a doua, 79 RON (cool feature: statiile sunt anuntate, ca la metrou, in difuzoare, iar vagoanele au afisaj electronic, doar ca functioneaza din 2 in 14). Inghesuita la propriu, intr-un scaun in care incape un rucsacel mic si-o revista, in care scriu din varful degetelor cu coatele strans lipite de corp, langa domnul in varsta, cu sacou cadrilat, care citeste, absolut fermecator si old-fashioned, “Orbitor” cu lupa.
Si ce moment mai prielnic sa reincep sa scriu pe blog, decat drumul de 6 ore catre intalnirea de 10 ani de la terminarea liceului si nunta unei prietene dragi?! Un weekend care se anunta plin de surprize, revederi si patru zile consecutive in jeans.
Dar revenind la revista. Am descoperit Intelligent life absolut accidental in Istanbul, cautand o revista de fotografie. La prima vedere, m-au cucerit copertile mate si umorul britanic, deci n-am rezistat si mi-am facut abonament online, cateva clickuri mai tarziu. De dimineata am citit numarul de toamna, din scoarta in scoarta. Absolutely loved it din atatea puncte de vedere: echilibrul delicat intre materiale usurele si articole de fond, intre consideratii despre rujul rosu aprins, stilletos si global trends in cheese shops, alaturi de materiale mind-opening despre biciclete reciclate in Paris, Charles la 60 de ani sau magazinele britanice de familie pe care de disparitie. “I never hated a man enough to return diamonds”... Lifestyle dintr-o perspectiva noua, proaspata – cu seriozitate britanica si zambet ironic in coltul gurii. Must-read :)
Si ce moment mai prielnic sa reincep sa scriu pe blog, decat drumul de 6 ore catre intalnirea de 10 ani de la terminarea liceului si nunta unei prietene dragi?! Un weekend care se anunta plin de surprize, revederi si patru zile consecutive in jeans.
Dar revenind la revista. Am descoperit Intelligent life absolut accidental in Istanbul, cautand o revista de fotografie. La prima vedere, m-au cucerit copertile mate si umorul britanic, deci n-am rezistat si mi-am facut abonament online, cateva clickuri mai tarziu. De dimineata am citit numarul de toamna, din scoarta in scoarta. Absolutely loved it din atatea puncte de vedere: echilibrul delicat intre materiale usurele si articole de fond, intre consideratii despre rujul rosu aprins, stilletos si global trends in cheese shops, alaturi de materiale mind-opening despre biciclete reciclate in Paris, Charles la 60 de ani sau magazinele britanice de familie pe care de disparitie. “I never hated a man enough to return diamonds”... Lifestyle dintr-o perspectiva noua, proaspata – cu seriozitate britanica si zambet ironic in coltul gurii. Must-read :)
24 April 2008
Dream Job of the Week (1)
Brand Manager la Nikon Romania, pe categoria Point & Shoot, unde stau really lousy ca tot: awareness, favorabilitate, etc desi au niste super-aparate. Pentru ca un Nikon a fost primul meu aparat si stiu care-i treaba dpdv tehnic, pentru ca e pacat ca nu fac atat de multe lucruri pe care le-ar putea face ca sa recupereze terenul pierdut (in Romania), pentru ca s-au pozitionat aiurea si pentru ca textele de self-promo suck big time.
E? Ma pricep la scrisori de intentie?
E? Ma pricep la scrisori de intentie?
11 December 2007
Working Girl’s Chronicles: Ze Sef
De multe ori nu gresim drumul, gresim cautarea. Cautam lucruri neadecvate si irosim energie alergand dupa obiective nepotrivite cand o simpla schimbare de optica ne-ar ajuta sa ajungem mai usor la destinatia dorita. De exemplu, de ce cautam intotdeauna un job si rareori un sef? Exista, in experientele de munca ale fiecaruia, un sef de urmat indiferent de job? Sau poate un job de urmarit indiferent de sef?
Cum definim asadar seful potrivit? (nu ideal, pentru ca am depasit cu totii demult etapa asta de naivitate) Care sunt trasaturile obligatorii ca sa ma convinga sa lucrez pentru el? Care sunt cele care ma vor stimula sa-mi fac treaba bine si sa raman acolo?
Pe primul loc as pune corectitudinea, pe al doilea integritatea. Integritatea nu in sensul ei suprem, ci impartita in bucatzele mai mici, vizibile zi de zi in gesturi marunte. Integritate autentica, adica. Doua aspecte sunt mai importante: sa nu isi verse nervii gratuit pe cei care nu au nici o vina si sa aprecieze succesele, chiar si pe cele care uneori nu convin (pentru ca apar uneori situatii in care succesul nu convine, dar mai ales atunci e o dovada de caracter sa il incurajezi oricum…) Pe locul al treilea as pune capacitatea de a comunica, de a dialoga, de a schimba idei, de a invata pe altii. Chiar atunci cand devine incomod, ca asa-i in tenis / comunicare ;)
Pe locul 4, pasiunea pentru meseria lor si incapatanarea de a se lupta, pana-n panzele albe pentru echipa, chiar pus(a) fata-n fata cu cele mai absurde dispozitii de la nivelele ierarhice superioare. La un nivel minim, se puncteaza si simple dovezi de interes banal, insa depuncteaza sesiunile de mess deschise peste grafice, raspunsuri vagi, la deruta, si fuga de decizii. Pe ultimul loc in top 5, as trece capacitatea si dispozitia de a recunoaste lucrul bine facut – cerinta simpla pentru a nu te trezi peste noapte singur in departament.
In diverse proportii si combinatii, sefii mei de pana acum au avut cu totii aceste calitati, corectate cu mici imperfectiuni, dispozitii si predispozitii personale. Jack Welch spune ca, in cariera, toti dam peste cativa sefi minunati, multi ok si cativa nashpa rau. Pot spune ca am strans un esantion aproape reprezentativ, pe care zilele astea coc o analiza comparativa a trendurilor in comportamente de sef... Ajuta la acustica interioara, la ecourile pe care le las sau nu sa razbata inauntru, in my little idealistic employee self.
Retrospectiv, lucrurile se vad acum mai clar decat atunci, in miezul intamplarilor. Iar retrospectiva ajuta intotdeauna, macar in a evita greseli pe viitor. In a nu ne bloca in intrebari care nu-si au rostul si a cauta raspunsuri la intrebarile care conteaza.
Asadar, se cauta sef: cerinte minime, experienta si referinte absolut obligatorii… se baga cineva? Entuziasmul molipsitor is a plus ;)
Cum definim asadar seful potrivit? (nu ideal, pentru ca am depasit cu totii demult etapa asta de naivitate) Care sunt trasaturile obligatorii ca sa ma convinga sa lucrez pentru el? Care sunt cele care ma vor stimula sa-mi fac treaba bine si sa raman acolo?
Pe primul loc as pune corectitudinea, pe al doilea integritatea. Integritatea nu in sensul ei suprem, ci impartita in bucatzele mai mici, vizibile zi de zi in gesturi marunte. Integritate autentica, adica. Doua aspecte sunt mai importante: sa nu isi verse nervii gratuit pe cei care nu au nici o vina si sa aprecieze succesele, chiar si pe cele care uneori nu convin (pentru ca apar uneori situatii in care succesul nu convine, dar mai ales atunci e o dovada de caracter sa il incurajezi oricum…) Pe locul al treilea as pune capacitatea de a comunica, de a dialoga, de a schimba idei, de a invata pe altii. Chiar atunci cand devine incomod, ca asa-i in tenis / comunicare ;)
Pe locul 4, pasiunea pentru meseria lor si incapatanarea de a se lupta, pana-n panzele albe pentru echipa, chiar pus(a) fata-n fata cu cele mai absurde dispozitii de la nivelele ierarhice superioare. La un nivel minim, se puncteaza si simple dovezi de interes banal, insa depuncteaza sesiunile de mess deschise peste grafice, raspunsuri vagi, la deruta, si fuga de decizii. Pe ultimul loc in top 5, as trece capacitatea si dispozitia de a recunoaste lucrul bine facut – cerinta simpla pentru a nu te trezi peste noapte singur in departament.
In diverse proportii si combinatii, sefii mei de pana acum au avut cu totii aceste calitati, corectate cu mici imperfectiuni, dispozitii si predispozitii personale. Jack Welch spune ca, in cariera, toti dam peste cativa sefi minunati, multi ok si cativa nashpa rau. Pot spune ca am strans un esantion aproape reprezentativ, pe care zilele astea coc o analiza comparativa a trendurilor in comportamente de sef... Ajuta la acustica interioara, la ecourile pe care le las sau nu sa razbata inauntru, in my little idealistic employee self.
Retrospectiv, lucrurile se vad acum mai clar decat atunci, in miezul intamplarilor. Iar retrospectiva ajuta intotdeauna, macar in a evita greseli pe viitor. In a nu ne bloca in intrebari care nu-si au rostul si a cauta raspunsuri la intrebarile care conteaza.
Asadar, se cauta sef: cerinte minime, experienta si referinte absolut obligatorii… se baga cineva? Entuziasmul molipsitor is a plus ;)
08 November 2007
Intrebarea zilei
"Tu cum de esti asa relaxata si fara stress astazi? Ti-ai dat demisia?" (B.C.)
Cum spuneam, viitorul suna bine ;)
Cum spuneam, viitorul suna bine ;)
30 October 2007
Inspirational
"For all the most important things, the timing always sucks. Waiting for a good time to quit your job? The stars will never align and the traffic lights of life will never be all green at the same time. The universe doesn't conspire against you, but it doesn't go out of its way to line up all the pins either."
Zice Tim Ferriss in "The 4-Hour Workweek". Sa ne mobilizam, deci.
E de bine.
Zice Tim Ferriss in "The 4-Hour Workweek". Sa ne mobilizam, deci.
E de bine.
27 September 2007
Pricing
Vad aseara la Diverta, numarul din septembrie al Harvard Business Review. 121.05 RON. WTF? Imi simt aritmetica data peste cap: 121,05 face exact 50$ la cursul BNR de azi. De pe site-ul lor oricine poate vedea ca abonamentul pe un an intreg este de 165$, iar cu tot cu acces la arhiva online (!!!), 190$. Adica cat 4 numere de pe raft de la Diverta.
Sa mizeze oare baietii cu cifrele si preturile de la Diverta pe faptul ca cititorii de HBR nu se dau pe net sa vada cat e pretul corect? Sau ca n-au adresa fixa, card si/sau deprinderi de plati online?
Sa mizeze oare baietii cu cifrele si preturile de la Diverta pe faptul ca cititorii de HBR nu se dau pe net sa vada cat e pretul corect? Sau ca n-au adresa fixa, card si/sau deprinderi de plati online?
26 June 2007
De incalcit neuroni
- Nu va pot inlocui produsul, pentru ca l-ati despachetat, deci este folosit. (Emag)
- Si daca nu-l despachetam, cum aflam ce mi-ati trimis?!?! (confused Spiridus friend)
To be continued...
- Si daca nu-l despachetam, cum aflam ce mi-ati trimis?!?! (confused Spiridus friend)
To be continued...
12 April 2007
Logica de BGS
Parchez masina unde o parchez de obicei, de cateva luni, intr-un loc liber de langa bloc. Gasesc o masina parcata pe locul meu, parchez in alta parte, no problem. Doua saptamani n-o misca de acolo. Treaba lui.
Intr-o seara, gasesc locul liber. Parchez. Dimineata, masina blocata demonstrativ. Reusesc s-o scot dupa un sfert de ora de manevre printr-o ferestruica ingusta de oportunitate facilitata de lipsa taxiului de alaturi. Seara, iar liber. Nu ma invat minte si parchez, ca mai sunt locuri oricum. Dimineata, iar blocata.
Masina in cauza: Dacia 1310. Proprietarul: un fin intelectual de 2x2 metri, cu tricou mulat de BGS. Instant inteleg de ce nu m-am pomenit macar cu un biletel de avertisment, inainte de blocarea perspectivei si masinii. Episodul 2: Confruntarea. Printre urlete aflu ca s-a mutat in bloc si i-a lasat proprietarul locul de parcare mostenire. Si eu trebuia sa visez asta, inteleg din body language. E tare, are doua masini, daca vrea muschii lui nu-si muta masina o luna si ma blocheaza.
Sunt tare, am abonament de metrou…
Intr-o seara, gasesc locul liber. Parchez. Dimineata, masina blocata demonstrativ. Reusesc s-o scot dupa un sfert de ora de manevre printr-o ferestruica ingusta de oportunitate facilitata de lipsa taxiului de alaturi. Seara, iar liber. Nu ma invat minte si parchez, ca mai sunt locuri oricum. Dimineata, iar blocata.
Masina in cauza: Dacia 1310. Proprietarul: un fin intelectual de 2x2 metri, cu tricou mulat de BGS. Instant inteleg de ce nu m-am pomenit macar cu un biletel de avertisment, inainte de blocarea perspectivei si masinii. Episodul 2: Confruntarea. Printre urlete aflu ca s-a mutat in bloc si i-a lasat proprietarul locul de parcare mostenire. Si eu trebuia sa visez asta, inteleg din body language. E tare, are doua masini, daca vrea muschii lui nu-si muta masina o luna si ma blocheaza.
Sunt tare, am abonament de metrou…
16 March 2007
Culmea promotiei
Sa trimiti promoterite cu pachete de tigari in mallul unde acum fumatul e interzis... Oricum erau sictirite si fara chef, dar atata inventivitate si strategie din partea unei anumite marci de tutun te lasa fara replica.
27 February 2007
De fete
Draga Teo,
Nu, noua nu ne-a fost dor de tine. Nici de mutra fals-zambareata de pe bannerele de pe site-urile realitatea, care topaie in 3 secvente in diverse parti de banner aproape sinistru, mutra care a cam pierdut zambetul cald si larg pentru care iti scuzam ratacirile tot mai dese cu manelisti in platou. Culmea ironiei este ca ma uit la un banner roz pe realitatea.net si vad Teo, vad ProTV. Ma uit la Garcea pe outdoorurile KanalD si vad tot ProTV. Involuntar schimb pe Pro pentru ca Garcea turcesc, fara haz, m-a facut sa vad cu ochii mintii promo-urile cu Garcea si Teo la ProTV, cand faceau super-audienta. Pro face in continuare super-audienta. Ne uitam la vedeta sau ne uitam la o televiziune? Si cand vedeta pleaca, la cine ne mai uitam? Care e inertia care ma tine de telecomanda si cat de inteligent e sa iei vedete pe care telespectatorii vad alte sigle?
Pe de alta parte, probabil ca nu sunt in target si probabil ca sunt rautacioasa pentru ca am dormit prost azi-noapte, insa... Teo, spune drept, e chiar asa greu sa asortezi rozul de pe banner cu bluza rosie si rujul portocaliu?
Nu, noua nu ne-a fost dor de tine. Nici de mutra fals-zambareata de pe bannerele de pe site-urile realitatea, care topaie in 3 secvente in diverse parti de banner aproape sinistru, mutra care a cam pierdut zambetul cald si larg pentru care iti scuzam ratacirile tot mai dese cu manelisti in platou. Culmea ironiei este ca ma uit la un banner roz pe realitatea.net si vad Teo, vad ProTV. Ma uit la Garcea pe outdoorurile KanalD si vad tot ProTV. Involuntar schimb pe Pro pentru ca Garcea turcesc, fara haz, m-a facut sa vad cu ochii mintii promo-urile cu Garcea si Teo la ProTV, cand faceau super-audienta. Pro face in continuare super-audienta. Ne uitam la vedeta sau ne uitam la o televiziune? Si cand vedeta pleaca, la cine ne mai uitam? Care e inertia care ma tine de telecomanda si cat de inteligent e sa iei vedete pe care telespectatorii vad alte sigle?
Pe de alta parte, probabil ca nu sunt in target si probabil ca sunt rautacioasa pentru ca am dormit prost azi-noapte, insa... Teo, spune drept, e chiar asa greu sa asortezi rozul de pe banner cu bluza rosie si rujul portocaliu?
05 February 2007
Placement de exceptie
Deschid televizorul, butonez fara chef. Pe Prima, Tradati in Dragoste, gata de cafteala finala. Din senin, incepe, de mare efect, publicitate: "Sunt atat de fericit ca suuuunt cu tiiiine/ Si vreau sa-ti multumesc, asta-nsemnand Meeerci!" Ma uit perplexa. Devanseaza de departe "Nivea - Clipe de Casmir" difuzat in timpul unei scene de film horror.
Dupa reclama, absolut previzibil, campionat de dezbateri suburbane in biiip te-n bip. Ce mirare ca esti, ce-ntamplare ca schimb canalul...
Dupa reclama, absolut previzibil, campionat de dezbateri suburbane in biiip te-n bip. Ce mirare ca esti, ce-ntamplare ca schimb canalul...
04 February 2007
Jurnalism la 20 de ani
"If those kids are ever going to be jurnalists, they're gonna have to learn to write drunk!" (Lorelai Gilmore)
Vorbe mai adevarate n-au fost spuse, dar pe vremea aceea nu stiam despre bloguri si nu ma uitam la Gilmore Girls :(( To be continued...
Vorbe mai adevarate n-au fost spuse, dar pe vremea aceea nu stiam despre bloguri si nu ma uitam la Gilmore Girls :(( To be continued...
10 January 2007
A dracu shortcuturi pentru boboci
Iesind aseara la o plimbarica virtuala prin reteaua de cartier, dau, printre multe alte aberatii de genul “cum sa cuceresti o gagica fara macar sa incerci”, peste un pdf halucinant intitulat “Beginner’s Guide to Advanced Marketing” – ma uit, citesc de 2 ori, nu inteleg. Poate-s eu cu rotitele mai ruginite, de nu inteleg cum vine asta cu “ghid pentru incepatori in tehnici avansate de… orice ar fi”?!?! “Ghid pentru gradinita in fizica cuantica” sau “Abecedar in chimie organica, clasa I pentru avansati”?&*=!!?!/?!?
Pai daca-s incepatori, sa puna mana sa citeasca sute de mii de pagini de Kotler, sa priceapa despre ce e vorba in propozitie, cum se ajunge de la punctul A la punctul B si sa inteleaga de ce aici nu sunt 15 motive simple pentru o cariera de succes, cu 156.545.789 milioane de studii de caz pe care le citesti si te miri si ramai cu gura cascata indiferent cate alte milioane ai mai fi citit. NU sa citesti “Beginner’s Guide to Advanced Whatever”, pentru ca de aia se intampla atatea ineptii in eternul si fascinantul marketing romanesc, pentru ca sunt unii care gasesc shortcuturi ca la jocuri si baga cuvinte goale in briefuri si prezentari pe post de parole pentru urmatorul nivel!
Pentru ca farmecul, dupa mine, in meseria asta, este sa citesti, sa inveti, sa te minunezi, sa explorezi, sa-ti vina idei tembele si sa-ti pui mintea cu ele, sa le pui in practica, sa te lupti, sa ti-o iei, sa mai inveti, sa o iei de la capat! Mrrr mrrrr…
06 January 2007
The Apprentice
Ma uit la The Apprentice si de fiecare data admir ironia fina a unui product placement de exceptie: in fiecare episod, taxi-ul care asteapta concediatul, in fata Trump Tower, are reclama la Yahoo!Hot jobs...
30 December 2006
Intrebari existentiale de dimineata
- De ce integrarile incep pe 1 ianuarie? De ce tot circul asta nu se poate intampla pe 12 ianuarie sau pe 15 aprilie, sau in orice alta zi anonima cand ne-ar fi deranjat mai putin? Unde ma ascund sa scap de toti mascaricii?
- De ce se omoara dictatorii intre Craciun si Revelion? Ca sa ne ajute sa fim mai buni, mai curati, mai plini de vise si planuri pentru anul care vine? Ca sa nu mai gasim nici un canal TV pe care sa putem ignora fie integrarea, fie imagini de la spanzuratoarea lui Saddam, bine condimentate cu “reportaje de exceptie” despre viata lui? Aarrrrgh!
Si ce zi frumoasa se anunta, dupa ce toata noaptea am visat ca imi cautam nuanta perfecta de lac de unghii la Paris!
Las’ ca ne integram si trece...
Subscribe to:
Posts (Atom)