Ssssht! Universul conspira, sa nu-l tulburam...

Universul conspira cel mai bine cand nu te stradui absolut deloc, si cand iei decizii aleator, fara nicio grija sau preocupare sa iasa bine. Cand sa mergem o saptamana la Berlin? In iulie sau august? Sa zicem iulie, ca vine mai repede... In prima parte, sau in a doua? Mi-e absolut egal... cat costa biletele de avion? Exact la fel in orice saptamana. Hmm... hai sa mergem de pe 18 pe 25, sa zicem... Sa fie racoare si sa ne sarbatorim ziua pe meleaguri straine... vrei? Whatever... [trec aprox 1,5 luni de la faza de luat bilete si rezervat hotel] Auzi, era un concert misto la Berlin... nu mai stiu cine, parca auzisem... U2?! Cand e? Pe 18 iulie seara. Sigur nu mai sunt bilete! Mai sunt? Da, mai sunt!! Mergem? Mergem! MERGEM!!!

WTF, nici daca ma dadeam peste cap nu se intampla asa o potriveala!!!

La mare, pe fuga

Povestea intreaga aici.

Invatatura de minte

Uneori nu e deloc bine/utile/indicat sa citesti feed-urile in autobuz, dimineata, in drum spre birou si spre o noua zi plina de taskuri anoste si documente idioate. Mai ales nu e bine sa faci asta cu anumite bloguri unde anumite persoane dragi tie povestesc in lung si-n lat peripetiile recente. In mod particular, nu e inteligent sa faci asta atunci cand stii ca ti-e dor disperat de o vacanta si de nonsalanta fara griji a diminetilor in care nu-ti mai bei cafeaua pe canapea, cu vedere la cartier gri, ci pe la vreo terasa plina de soare si relaxare, sau sub umbrela pe banca sub ploaie racoroasa si vesela de vara.

Cum de data aceasta merg la Londra, primul scenariu este foarte putin probabil, statistic nesemnificativ din relatarile prietenilor cunoscatori. Motiv pentru care, mai rumegand un pic, am degenerat in niscaiva shopping online in pauza de masa, cautand un obiectiv mai luminos (f/2.8) si deci mai potrivit momentelor gloomy, innorate, ploioase si chiar torentiale pe care abia astept sa le consum vreme de sase zile pe stradutele londoneze cu sensurile lor incurcate. Dupa experienta celor sapte zile in Paris, cand a turnat cu galeata cam tot timpul si dupa frigul innorat care ti se strecoara in piele (dar nu in suflet, pentru asta sunt destule remedii :) in Amsterdam in august, ma pregatesc deci sufleteste, de pe acum, sa savurez un weekend pluvial de aprilie (cu ceva ceata pe la colturi, pe pariu) pe malurile Tamisei. Pana atunci mai e destul timp de planuri, descoperiri si imprieteniri cu noul obiectiv si filtrele aferente. Cheers!

La schi

Welcome to Istanbul!

Prima zi de vacanta a inceput, la Istanbul, cu ceai fierbinte de mere, absolut delicios, si o surpriza dulce upstairs.

Povestea continua aici...

Dor...

... de weekenduri furate, pe sest, de bagaje pe fuga si fara prea multa atentie, de tras rasuflarea abia in avion (prins in ultimul moment), de cap in nori si visare cu nasul lipit de geam, de planuri si de neprevazut, de oameni noi si locuri regasite in suflet...

Dor de triplu-salt de la birou direct in vacanta, neserios, lejer, de primavara...


*criza existentiala de luni dimineata inspirata de aici

Recapitulare

Dupa un Craciun tihnit la Suceava, cu voie buna, zapada scartaind sub picioare si soare cu dinti, ne intorceam pe 28 spre Bucuresti, cu planuri de Revelion la cabana "plapumioara", in lipsa de alternative viabile (deh, asa e cand te trezesti in ultimul moment si nu-ti vine sa dai 600 eur pe cateva zile langa Brasov)... Deodata, pe la 12-1, in masina, imediat dupa Bacau, pica fisa. Repede, telefoane, intrebari, lamuriri, alte telefoane, gasit bilete de avion, cumparat bilete de avion prin telefon, cerut zile de concediu, pregatit liste & listute, despachetat, impachetat.

A doua zi dimineata la 7.30 eram in avion spre o vacanta la schi absolut neasteptata. Doua ore mai tarziu, in Treviso, inghesuiam doua trollere uriase, patru rucsaci si o placa de snowboard in si deasupra Peugeotului 106 al lui Pablo, ocupat pana la refuz de bagaje si 4 pasageri. Ne indreptam spre munti printr-o atmosfera descurajanta de primavara, dar cu asigurari repetate de zapada pe partii.

Incepem bine, pe 30, abia dezmeticiti, prima zi de schi la Obereggen si o finalizam cu diverse expresii greu de reprodus la adresa sistemului de transport italian, a soferilor de autobuz si a madamei de la oficiul de turism care nu stia citi orarul de autobuze. Prindem ultima cursa, schimbam in Monte San Pietro unde alergam dupa al doilea autobuz si reusim sa coboram, in ciuda indicatiilor, la statia potrivita.

A doua zi demaram un jogging matinal spre statia de autobuz si ne redirectionam spre Bolzano, in cautarea lui Yotzi. Petrecem cu cremwursti pe strada, admiram un maraton local, ne rasfatam cu cafea buna, torta de fructe si devastam un magazin de specialitati de ciocolata. Ne intoarcem in casuta lui Pablo, trecem la pregatiri si ne indopam cu bunatati de Anul Nou. Pocnim o sticla de sampanie la 11, pentru noul an romanesc, mai pocnim una si la 12, privind artificiile stil "licurici explodati" in cinstea noului an italian. Degustam peste la aburi cu brocolli si alte minunatii... Pare ca a inceput bine anul...

Pe 1, de dimineata, plecam la Canazei. Schiem toata ziua, nu ne grabim la timp si ramanem pe partie, asistand la un apus feeric printre munti, fara timp de poze si reflectii, nevoiti sa coboram pe schiuri pana la caderea noptii, ca sa prindem, inghetati, ultima cabina spre oras. Pe 2 si 3 schiem in Castelir, incercam cat mai multe rute, prindem ultimele autobuze, exploram Predazzo, descopar ce bine incalzeste un "Bombardino" fata de o cana de vin fiert. Ningeee!

Pe seara ne hotaram sa petrecem ultima zi in Venetia, asa ca impachetam totul rapid si a doua zi la pranz cochetam cu ideea unei plimbari cu gondola (imagini aici). Ne plimbam pe canale, ne ratacim, regasim drumul, apoi ne mai ratacim putin printre masti si cioburi colorate din sticla de Murano. Relaxare deplina, cladiri vechi, colturi intunecate. Imi dau seama cat de departe sunt de cursul normal al vietii si mi se pare aproape imposibil sa ma inchipui, atat de repede, inapoi la serviciu. Dupa o vacanta minunata, neasteptata, pe nerasuflate. Game on!

Amsterdam

Cum bloghezi senzatii, sentimente, ganduri razlete si ploaia pe o banca in parc, sub umbrela, la micul dejun? Am tot amanat sa scriu despre zilele in Amsterdam, ca sa le savurez cat mai mult aroma in suflet, sa conserv cat mai bine senzatia aceea de relaxare deplina, de uimire si liniste a gandurilor, plecate sa umble de-aiurea prin alte coclauri.

Nu stiu daca au fost de vina plimbarile pe canale, casele cochete si visatoare, berile la irish pub, haosul total al semnelor de circulatie (fara nicio semnificatie pentru pietoni sau biciclisti, gata sa se joace prinsa cu masinile, la semafor) sau poate toate astea la un loc, insa Amsterdam a ramas (absolut previzibil), orasul unde m-am simtit cel mai bine, cel mai tihnit, cel mai in voie eu.

Au revoir!

Prima saptamana din vacanta, in Paris, s-a dus pe plimbari nesfarsite pe bulevarde sau stradute inguste, cafea pe terasa si zbenguieli printre trasee fara sens de metrou si rer. Zile mohorate, ploioase, cu maxim doua ore de soare cumulate in sapte zile – din care jumatate de ora exact cand urcasem in turnul Montparnasse conspectand intinderile nesfarsite de cartiere pariziene.

Evident, colac peste pupaza, exact in ziua plecarii ne-am trezit cu cer albastru si soare zglobiu printre gene ;) Am plecat asadar catre Bruxelles, bombanind norii si vremea nesuferita din Franta – ce inceput perfect de saptamana! 24 de ore de rasfat, chocolaterii la fiecare colt de strada, oameni relaxati, cladiri vechi si cochete, baie fierbinte si queen-size bed muzica live, strazi animate si pitoresti...

Next stop: Amsterdam!

Mai sunt 5 zile...

... pana cand demarez in tromba in vacanta mult-asteptata cam de prin ianuarie, cand ne-am hotarat incotro sa ne luam lumea-n cap. Ne-am gandit si ne-am razgandit, iar timpul trece mult mai repede acum, direct proportional cu nerabdarea. Plecam cu masina, haiduceste, intr-o diagonala de continent: Bucuresti - Paris - Bruxelles - Amsterdam - Aachen - Bucuresti, trei saptamani de locuri si oameni noi :)

Relaxare de duminica

Mi-am inceput duminica rasfoind carti si site-uri pentru expeditia din vara: Budapesta, Viena, Paris, Amsterdam - cu escale scurte in .de, sa povestesc cu prieteni demult nevizitati.

Calatoria pe net, printre bloguri cu calatoriile altora, printre site-uri de turism, reviste de profil si bloguri de expati, cu o ceasca de ceai verde alaturi ma relaxeaza la fel de mult. Arma secreta:


(desi cei de la Moleskine nu cred ca s-au gandit ca voi inghesui 4 orase in citybook-ul de Amsterdam - hihihi)

Weekenduri departe

Rezolutia de inceput de primavara: cel putin un weekend departe de Bucuresti, in fiecare luna. Pentru ca ma intorc odihnita, cu povesti noi, cu oameni dragi pe care i-am revazut, cu locuri frumoase surprinse in flagrant. Aici.

Haihui printre bloguri si tari straine

De catva timp am descoperit placerea de a ma plimba pe bloguri de expati. Prin lentilele colorate ale cuiva proaspat mutat la Paris, Praga sau Amsterdam, particularitatile cultural-lingvistice, felurile de mancare, cultura urbana si chiar locurile din vederile de la stand sau din ghidurile turistice se vad altfel. Mai subiectiv, mai original, mai simpatic & with a twist. Iata asadar cateva recomandari pentru cei carora le place sa calatoreasca, fie si pe net, sa bata in lung si lat orase straine prin blogurile altora:

Japan Blog - despre street fashion, retete japoneze, chihuahua albastri, folclor, Puroland vs Disneyland si bling nipon.

Prague Blog - desi David s-a intors in USA si intre timp apoi a plecat in Japonia, blogul sau din Praga este o lectura placuta, dar mai ales utila, cu explicatii detaliate despre preferintele gastronomice si nu numai ale cehilor, despre baruri, falafel, pronuntie, strazi, despre cum se fura mireasa si cui/cand spui "te iubesc", cu multe fotografii si tips-uri utile.

Cum la vara vreau sa ma plimb putin prin Paris, aici am facut research mai temeinic. Pentru insighturi despre "la vie en rose" un inceput bun este blogul jurnalistului englez Craig McGinty, aici, urmat de Banlieue - despre terapie prin gogosi, mancaruri delicioase si cum e sa citesti nuvele cu actiunea la Fontainebleau si sa te poti plimba a doua zi exact pe acolo, ca personajele din carte. A se citi numai pe stomacul plin, eventual condimentat cu cate o imagine pe zi de la Eric. Bon apetit!

Spune pe bune!

Ma uitam ieri la un mini-reportaj de turism pe Explorer comentand cum, de fiecare data, emisiunile lor par mai autentice si mai inchegate decat ale noastre. Prezentatoarea nu e cate o frumusete juvenila ca la noi (in mod evident “cunostinta” vreunui directoras de la TV ca altfel oricum nu stie vorbi si filma) ci o femeie in toata firea, mai solida, mai indepartata de 90-60-90 dar plina de viata si voie buna, gata sa se dea cu parapanta si sa manance feluri traditionale fara fitze si fara mina afectata.

Ce-mi place cel mai mult este interactiunea cu oamenii simpli care incearca sa-ti vanda ceasuri de contrabanda pe strada, de care nu te temi sau te feresti, ci gasesti in asta un motiv de buna dispozitie si rasete. Cred ca aici e marea diferenta: fetele de la noi, ratacite in cate o emisiune de turism, nu se distreaza, nu experimenteaza cultura locala, doar se plimba cu un aer preocupat prin fata camerei reflectand la nemurirea sufletului...

Si atunci de ce sa nu faci o emisiune pe bune? Sa gasesti doi tineri veseli si fara fitze, inarmati cu rucsace incapatoare facand turul Europei low-budget. Sa-i filmezi prin hosteluri la cate un gratar, pe tren, autocar sau cu autostopul, prin parcuri cu hartile in fata, prin piete si in mijlocul localnicilor, poate si prin muzee dar neaparat having fun, experimentand, intrand in voba cu lumea, fiind vii, amuzanti si autentici. Prezentand ponturi, insider tips, locuri faine off the beaten track, savurand experienta in sine, viata adevarata si mai putin pietre si monumente, invatand lucruri practice si ciocnindu-se de diferente culturale... Eu m-as uita la asa ceva...