Cel mai frumos oras din lume

In ’85 plecam din Vatra-Dornei decretand printre hohote de plans ca acesta este, fara dubiu, cel mai frumos oras din lume. Nu puteam sa-mi imaginez, la 6 anisori, ceva mai minunat decat sa mergi la scoala intr-un oras acoperit de troiene si sa chiulesti de la ore ca sa fugi pe partie cu schiurile ascunse dupa gard!

In fiecare iarna cand revenim, ne amintim cu drag de disperarea mea de atunci, radem si glumim desi uneori, privind inapoi, nu imi pot imagina un mod mai perfect de a fi trait vremurile acelea decat intr-un oras acoperit cu troiene si pasteluri in alb si negru, peste dealurile molcome ale Moldovei lui Alecsandri...

Ma opresc, de fiecare data, pe podul de langa gara sa privesc sloiurile din Dorna inghetata, de o poezie si un farmec imposibil de descris, ma plimb prin parc cautand din ochi veveritele sprintene sa le dau nucile special dosite prin buzunare... Gasesc tot mai putine, tot mai putin timp acolo, tot mai putin din mine pe podul inghetat, dar tot zglobie si plina de nazbatii ca atunci.

De data asta a fost deprimant amestecul de toamna tarzie cu niscaiva zapada, dealurile pe jumatate golase, raul inghetat ca intotdeauna, beculetele triste, soare cu dinti si oameni dezorientati... masini stinghere, cu schiuri in spate, exilate in parcarea din oras - departe de telescaun, departe de rasete si vin fiert cu scortisoara.

P.S. Mai multe imagini aici.

Linistit

Weekend linistit. Ma apuca o lene placuta, caldutza, de iarna la gura sobei si lemne trosnind. Mi-e si putin somn, dupa sase episoade din Lost 3, incep sa ma desprind de caldura nefireasca de afara, de vremea nabadaioasa de inceput de septembrie si sa-mi doresc ploi reci si bruma dimineata, ciocolata si vin fiert inauntru, la caldurica. Niciodata nu incep sa simt Craciunul pana nu se face foarte tarziu si trebuie sa-mi iau bilet de tren pentru acasa, sau pana ce aproape imi sucesc gatul pe ghetus.

Ca din senin, zilele astea incep sa descopar, din timp, lucruri frumoase, cadouri placute, surprize acolo unde nu te astepti: un boutique mic cu specialitati de ciocolata rasarit peste noapte, carti si idei indraznete pentru la anul, colectia noua de organizere de la furnizorul meu preferat, sticla de vin de Porto in frigider. Cred ca o sa fac o sectiune speciala, in sidebar: Sub Pom, unde sa strang toate micile delicii care imi apar in cale. Prima listare: sarbatorideiarna.ro (unde de la primul click dau peste o atmosfera calda si linistita ca in povesti, amintindu-mi de piata de Craciun de la Praga, si de nenumaratele ei tentatii dulci). Singurul lucru care lipseste de acolo e poza unui coleg de-al meu de birou, imbracat in ren, topaind in susul si josul paginii.

Mi-e dor sa fie frig, foarte frig, sa ninga si sa fie destula zapada pentru o bulgareala pe cinste. Sa-mi pun bocancii de munte, luati cu rasuflarea taiata din prima prima de Craciun de la primul meu job, sa-mi scartaie zapada sub talpi, sa fie ger si copaci plini de nea.

Cea mai frumoasa dimineata de Craciun pe care mi-o amintesc a fost acum cativa ani, cand pe 25 m-am trezit cu un sms de la Doru “Aici -20 grade. Zapada buna. Cand veniti?” si m-am bagat mai tare sub plapuma zambind, pentru ca dupa-amiaza urma sa plecam la ski.