Am inceput sa citesc "Pamantul de sub talpile ei" intr-o vara frumoasa si plina de soare, cu nisip printre degete si raze in priviri, ceai sau bere alaturi si briza sarata pe la tample. Citeam zambind, sarind randuri cu sufletul in galop, cu gust de valuri sub buze si libertate deplina in ganduri, printre stele dansand... Rushdie ma cucerise de la primele randuri, cum putini stiu s-o faca si, de atunci, cartile lui cuminti pe rafturi imi amintesc de vara aceea minunata, cu suflet dezgolit, ganduri bronzate si multe carti in Vama Veche.
O recitesc acum, foarte diferita de cea de atunci, aceeasi carte in brate, muzica frumoasa in urechi, cercei rotunzi si un alt zambet...
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
4 comments:
adevar ai scris, cartea asta e miezoasa :)
Post-ul tău a picat numai bine :) Pentru că ai mai scris şi de alte cărţi pe care le citeşti, te invit la o leapşă virtuală despre literatură. Regulile, aici: http://ned879.wordpress.com/2007/01/11/despre-carti/
Tag! You're it!
Mai sunt si oameni care citesc, nu poate fi decat bine.
:) eu stiu multi oameni care citesc - stiu chiar pe cineva care pleca in concediu cu un portbagaj plin de carti :)
Post a Comment