Suflet de blog

Ce scriem pe un blog construieste in timp sufletul sau. Povestile, tonul, caldura, indignarea, muzica, imaginile postate construiesc in timp o identitate si atunci cand descopar un blog nou ma las furata de stilul, sufletul si aroma sa, ca intr-o ghidusie online, de-a v-ati ascunselea pe dupa cuvinte si posturi. Incerc sa ghicesc universul de dincolo, cel real, first life din care evadam, ca o extensie fireasca, in http://.

Definesc insa intr-o egala masura sufletul unui blog lucrurile nespuse, nescrise, pe care le pastram doar pentru noi, in first life. Cu totii le avem, zonele despre care nu povestim, uneori mai importante decat emotiile si intamplarile povestite: personale, profesionale, amoroase, politice, de hobby sau de vise. Non-blogul din umbra blogului. Lucrurile despre care nu scriem, dar pe care le traim cu toata fiinta, de multe ori uitand de blog pentru ca lipseste timpul si lipsesc cuvintele ca sa bloghezi senzatiile si experientele care iti taie intr-adevar rasuflarea, care te definesc pe tine, in toate particulele non-blog din viata. Cand nu scriu, zile in sir, nimic - ce razbate din tacerea mea aici? Lipsa neutra, anticiparea povestii, plictiseala, sau imaginarea unor intamplari minunate sau angoase dificile care ma tin departe de blog si aproape de suflet?

Uneori le lasam sa se intrevada numai putin, ascunse dupa cuvinte si intelesuri la dublu, dupa remarci in treacat si insemnari infrigurate la miez de noapte, salvate in drafts sau publicate in gura mare, ca un manifest... Alteori le aparam cu incapatanare secretele, mai puternice si expresive asa, ne-spuse. Ce e mai important? Ce scriu sau ce mai degraba nu scriu? Sunt eu mai putin eu daca nu scriu totul, sau poate tocmai ne-scrierea imi pastreaza mai bine identitatea, pe blog si in viata? Scriu? Pastrez pentru mine? Savurez in tacere sau strig in gura mare? Unde e echilibrul?

A scrie sau nu a scrie?